Ieri, la PRO TV, am văzut un reportaj dintr-un sat din Orhei, Hâjdieni, în care copiii n-au putut merge la școală pentru că drumurile erau impracticabile.

Desigur că a fost un motiv de bucurie pentru elevi, la fel ne bucuram și noi, chiar dacă învățământul pe vremuri era altfel (încep și eu ca bătrânii cu: înainte, când încă se făcea școală...).

Dar nu despre învățământ vreau să scriu, deși situația școlilor din Moldova mi se pare aiuritoare. Ci despre cum scuipăm noi pe ce primim, cum suntem lejer spălați pe creier, neavând nimic împotrivă.

În acest caz vreau să amintesc despre microbuzele de transpot școlar, dăruite de România Moldovei. Știm că și în România sunt probleme cu transportul școlar, mai ales în localitățile izolate de la munte, dar, în pofida acestui fapt, au fost dăruite microbuze școlare Moldovei, ținând cont de sărăcia de aici.

În reportajul de ieri, din satul Hâjdieni, mi s-a părut că microbuzul era anume dintre cele dăruite de România: modelul, culoarea, inscripțiile erau identice. Reorterița l-a întrebat pe șofer de drumuri, de zăpadă, deși îți sărea în ochi amenajarea bordului microbuzului școlar: un tricolor moldovenesc și... panglica de colorado – simbol al imperialismului rus.

Chiar și dacă acel microbuz școlar din Hâjdieni n-ar fi donat de România, e îngrozitor că zi de zi elevii trebuie să circule având în față un simbol al imperialismului rus. Un simbol față de care stataliștii moldoveniști nu au probleme, deși cu tricolorul românesc au.

Trebuie să admit însă că propaganda rusească e atât de intensă la noi, încât nu m-aș mira dacă șoferul habar să nu aibă ce are legat la geam. Iaca o panglică colorată pe care o fi primit-o gratis de undeva. Totuși îmi vine greu să cred că această panglică de colorado chiar nu a fost observată de nimeni: de părinții copiilor, de profesori. Dacă ar fi fost alt simbol, dar din aceeași familie, de exemplu svastica, ar fi rămas la fel de neobservat?

Noi primim donațiile din UE și România de parcă ni s-ar cuveni și mai și scuipăm pe ele. Nici nu știu cum suntem de fapt: îndobitociți sau proști. Oricum, nu e de bine.