În aceste zile asistăm la o schimbare la față a procesului electoral din Republica Moldova. Până și la o privire sumară se poate vedea că alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 vor fi în multe privințe diferite de cele anterioare cu care ne-am obișnuit de-a lungul ultimului sfert de secol.

Fără buletine de un metru

Deși campania electorală propriu-zisă încă n-a început, noul sistem electoral, adoptat în Republica Moldova, își arată efectele. Se pare că de data aceasta buletinele de vot nu vor mai fi lungi de un metru și ceva, ca în  2010 sau 2014, de exemplu. 

Votul mixt, precum se știe, este o simbioză hibridă a două sisteme clasice: cel proporțional pe liste de partid și cel majoritar uninominal. Fiecare alegător are două voturi. Unul pentru circumscripția națională și celălalt pentru circumscripția uninominală. 

Cel dintâi funcționează ca în sistemele cu reprezentare proporțională, partidelor atribuindu-li-se locuri în Parlament în funcție de sufragiile întrunite. Cel de-al doilea e un vot majoritar  in care cine adună cele mai multe procente într-o circumscripție primește mandatul pus în joc, chit că nu reprezintă majoritatea absolută. 

Se consideră că sistemul majoritar este mai competitiv, favorizând partidele mari și înlesnind crearea după alegeri a unei majorități parlamentare. Sistemul proporțional este, în schimb, mai reprezentativ, deoarece ia în calcul opțiunile întregului electoral. Acesta însă generează coaliții, dispersează forțele politice și pare mai puțin eficient. 

Votul mixt înglobează, firește, și avantajele, și neajunsurile ambelor sisteme electorale. În timpul de față, acesta este folosit cu succes în câteva state europene: Germania, Italia, Lituania. 

Rămân doar cei puternici

Deși au existat temeri că la noi votul mixt nu va funcționa ca în democrațiile consacrate, deformându-se și pervertindu-se în condițiile unei culturi politice precare, primele zile ale perioadei electorale demonstrează că aceste îngrijorări nu au fost întru totul întemeiate. Noul sistem, în linii mari, se manifestă în conformitate cu însușirile sale intrinseci.

Se poate constata de pe acum că votul mixt favorizează partidele mari și le elimină din cursă pe cele mici, reducând numărul concurenților electorali. Chiar dacă la ora actuală există vreo 40 de formațiuni politice care au dreptul să participe la scrutin, puține dintre ele se înghesuie să intre în luptă. În competiție rămân doar cei puternici. 

Mai mult decât atât. Până și partidele consacrate, cu o popularitate apreciabilă altădată, dar cu un rating compromis între timp, nu se încumetă să se antreneze în alegeri în calitate de concurenți electoral (PLDM), practic ieșind din cursă. 

În alegerile parlamentare din 2010 au concurat 20 de partide și 19 candidați independenți. Patru ani mai târziu, în scrutinul din 2014, au fost tot 20 de formațiuni politice, dar numai patru candidați independenți. 

Trei favoriți pe plan național

Astăzi însă lucrurile par să stea cu totul altfel. Până la 24 ianuarie, când se încheie perioada de desemnare a candidaților, în luptă ar mai putea să intre niște partide. Bănuiesc însă că nu vor fi multe, de vreme ce până și PLDM a evitat să se implice în alegeri cu o listă proprie. 

După toate probabilitățile, buletinul de vot va fi la 24 februarie de două sau chiar poate de trei ori mai scurt ca odinioară.  Deocamdată doar cinci formațiuni politice (PSRM, PDM, ACUM,  ȘOR și PCRM ) au intrat în competiție cu o listă națională completă sau aproape completă. „Partidul Nostru” și-a desemnat candidații pentru circumscripții uninominale și a anunțat că va avea și o listă națională. 

Un fenomen nou, generat de votul mixt, este gradul redus de participare sau antrenarea parțială a concurenților în alegeri. Unii se implică doar în cursa cu reprezentare proporțională, alții mizează preponderent pe votul majoritar, dar înaintează candidați în unele circumscripții și absentează în altele. 

Numai PDM, ACUM și PSRM și-au desemnat candidați în toate sau în majoritatea absolută a circumscripțiilor uninominale. Celelalte evoluează selectiv. „Partidul Nostru”, de exemplu, are candidați doar în nord și pe alocuri în  sud. Partidul Comuniștilor de asemenea este reprezentat modest în circumscripțiile uninominale.

Mișcarea Antimafie a lui Sergiu Mocanu participă cu o listă națională și se eschivează de la o luptă pentru mandate în circumscripțiile uninominale. Intuiesc că așa vor proceda și alte partide mici dacă se vor hotărî să intre în competiție. 

Se pare că în aceste alegeri vor exista patru concurenți electorali care se vor manifesta plenar și în circumscripția națională pentru votul pe liste (PSRM, PDM, ACUM, ȘOR), și în circumscripțiile uninominale pentru votul majoritar. Trei dintre ei (PSRM, PDM, ACUM) pot fi considerați favoriți cu șanse mari de a trece pragul electoral. Asta nu este însă singura schimbare generată de votul mixt. 

Diferențe mari la nivel local

În afară de faptul că polarizează opțiunile electorale la vârf, votul majoritar favorizează sau, din contră, scoate din luptă unele partide mari la nivel local. Astfel, PSRM cred că nu va conta în zona centrală. Cu toate că au desemnat candidați în toate circumscripțiile, socialiștii vor face doar act de prezență la Ialoveni, Strășeni, Telenești, Nisporeni etc. 

PDM și ACUM, dimpotrivă, nu emit pretenții în Transnistria. La fel pare-se să fie situația și în Autonomia Găgăuză. 

Pe de altă parte, de particularitățile locale ar putea să profite candidații independenți. Chiar dacă nu sunt mulți, unii dintre ei au sorți de izbândă. Valeriu Ghilețchi, bunăoară, este considerat favorit în circumscripția 51, Diaspora din SUA și Canada. 

Pe propria răspundere 

În fine, dar nu și în ultimul rând, sistemul mixt, datorită votului majoritar, le impune candidaților să acționeze și pe propria răspundere. Ei trebuie să-și probeze competențele și să joace un rol mai  substanțial în campania electorală. 

În noile condiții, nu este suficient ca liderul de partid să tragă după sine întreaga listă electorală.  E nevoie și de alte personalități capabile să pună umărul la creșterea formațiunii politice în intențiile de vot. Iată de ce partidele de top caută candidați vocali, mai mult sau mai puțin carismatici care dovedesc prestanță politică. 

Din acest punct de vedere, fac față situației doar cele trei formațiuni favorite – PSRM, PDM și ACUM. Fiecare dintre acestea are, în afară de liderii de partid, câte 5-7 candidați capabili să tranșeze meciul electoral din circumscripțiile uninominale în favoarea lor (V. Bolea, V. Bătrâncea, P. Filip, M. Babuc, A. Jizdan, O. Nantoi, I, Reniță, I. Munteanu ș.a.) . 

Și „Partidul Nostru” se bazează pe câteva persoane (I. Cașu, Dm. Ciubașenko) a căror prestație poate să aducă puncte electorale. Celelalte formațiuni politice, deși se prezintă cu o listă națională, constituie un fel de teatru al unui singur actor în persoana liderului de partid (ȘOR, PCRM, Mișcarea Antimafie).

Probele de viruși

Profilul procesului electoral pe care încerc să-l creionez aici nu are cum fi complet deocamdată, desigur. Campania pentru alegerile parlamentare, s-o spunem pe șleau, nu-i exclus să ne ofere și surprize penibile, întrucât votul mixt comportă în condițiile noastre destule riscuri, corupția fiind cel mai mare dintre ele. 

Nu putem spune că suspiciunile Comisiei de la Veneția, altor factorilor europeni în privința noului sistem electoral sunt nefondate. De aceea se impune o monitorizare atentă și imparțială a scrutinului.

Totuși, metaforic vorbind, oricât de alarmante ar fi probele de viruși luate pacientului numit sistemul electoral mixt, să nu uităm că acesta face abia primii pași în scurta lui viață. Or, doctorul nu recomandă electroșocuri unui copil, indiferent ce diagnostic i-a pus.