Noi avem păreri despre emigranții arabi, despre evrei, despre conspirații mondiale, despre apocalipsă – suntem aproape experți în lucrurile pe care nu le-am văzut în viața noastră.

Despre ce ni se întâmplă însă – habar nu avem. Zicem: Plahotniuc, Dodon, UE, Rusia, dar urmează alegerile și parcă văd că nimic nu se va schimba. În bine, că la mersul în jos suntem experți, îi batem pe toți, suntem nr. 1.

Am un prieten din copilărie care, ca să-și întrețină familia, lucrează în construcții. Cu toții avem astfel de prieteni. Cel mai mult a lucrat în Odesa. O perioadă lucra în construcții în Ucraina și o dată pe lună sau o dată la două luni venea acasă, mai repara ceva – gardul sau acoperișul, trăgea un chef de o săptămână și când banii se terminau ieșea iar la șosea să prindă un autobuz de Odesa. Desigur că nu mai avea bani, în afară de cei lăsați acasă și cei pe care să-i pună în acte, pentru vameși. Astfel nu mai avea nevoie de legitimații de ședere etc. Legitimația lui, ca a majorității moldovenilor care muncea în Ucraina, erau bancnotele de la vamă. Atunci era căsătorit prima oară, avea un copil. Apoi i-a plecat soția la muncă în străinătate, lui i-a rămas copilul, peste vreun an soția lui i-a luat copilul și au divorțat, cum se întâmplă de obicei, când soții sunt despărțiți prea mult.

Prietenul meu din copilărie s-a recăsătorit, apoi n-a mai putut merge la muncă în Odesa. Mai lucra pe la Chișinău, dar din câte spunea – nu-i mai rămâneau bani de chef de o săptămână acasă, adică toți banii și-i cheltuia pe cazare și mâncare în Chișinău. Astfel că la un moment dat și-a rezolvat să plece, deja cu pașaport biometric moldovenesc, împreună cu soția în Portugalia. Copiii soției rămăseseră acasă. Învățase ceva din prima căsătorie, de aia a plecat cu soția.

Desigur că nu s-a întors după trei luni, cât putea sta legal. Apoi, peste vreun an am auzit că e acasă, că a fost expulzat din Portugalia, dintr-un motiv stupid. S-a certat acolo cu soția și cineva a chemat poliția. Polițiștii le-au văzut actele și i-au trimis acasă. Probabil că le-au pus și interdicție.

Prietenul meu din copilărie s-a apucat să repare casa cu banii aduși din Portugalia, a divorțat, a adus altă femeie acasă, cu copilul ei – nu mai știu dacă a apucat să se căsătorească. Vara a fost cu voie bună: reparații, chefuri. Dar banii s-au terminat și a trebuit să caute de lucru. Odesa e închisă, Europa e închisă iar, a încercat la Chișinău. Acasă se întorcea doar în weekend. Între timp i-a plecat femeia, iar un copil de-al ei i-a rămas, ulița bârfește că el ar vrea să se împace.

Primim cadouri pe care nu le înțelegem de la Europa: circulația liberă, printre altele. Nu le înțelegem și nu le respectăm, asta a simțit pe pielea lui prietenul meu din copilărie. S-ar putea ca în curând să ni se ia jucăriile, că oricum le stricăm. Cu siguranță va depinde mult cum vom vota. Depinde foarte mult și de politicienii moldoveni, care – mai rău ca prietenul meu din copilărie – o fac pe proștii, că nu ar înțelege cerințele. Ni se cer măsuri imediate împotriva corupției, iar politicienii trag cheful tradițional de o săptămână și se fac că plouă. Probabil că și lor o să li se închidă Portugalia, dar ei încă nu-și dau seama.