Liderii partidelor pro-europene extraparlamentare de la Chișinău, Maia Sandu (PAS) și Andrei Năstase (Platforma DA), critică guvernul de la București pentru blocarea unui raport negativ pregătit de Uniunea Europeană la adresa majorității de la Chișinău, „controlate de oligarhul Vlad Plahotniuc”. Comunicatul susține că „Devine deja legitate faptul că, ori de câte ori are nevoie de acoperire politică internațională pentru fărădelegile și hoțiile din Republica Moldova, oligarhul Plahotniuc poate conta pe sprijinul necondiționat al lui Liviu Dragnea și Victor Orban. Guvernul de la București, flancat de prietenii fideli ai Rusiei de la Budapesta, refuză în mod ostentativ să recunoască derapajele anti-democratice de la Chișinău, plasându-se de partea oligarhului uzurpator în detrimentul cetățenilor – o încununare tristă a anului centenar”, etc...

Vezi: M.Sandu și Năstase critică Guvernul României pentru blocarea unui raport UE negativ la adresa RM

Demersul necesită două clarificări și o recomandare – eu nu-mi permit să dau sfaturi și nici nu mă bag în campania electorală a actorilor partinici de la Chișinău.

Am să încep cu sfatul: ca politician de anvergură nu se băga niciodată în teme pe care nu le cunoaște. A presupune că o poziție a Ministerului Afacerilor Externe al României e cea PERSONALĂ a unui ministru e o impunitate. Mai întâi, la aceste decizii participă în primul rând întreg aparatul din MAE; apoi, pentru că deciziile de politică externă, securitate și apărare aparțin Președintelui României, deci la baza oricărui demers din MAE se află un asemenea mandat – altfel e faptă penală. Deci poziția pe care o atacă politicienii în cauză e cea a României, nu a unei majorități, nici a unui ministru.

Nu mai vorbim despre faptul că, înainte să ridice piatra, ar trebui să se uite cu mare atenție la substanța și rațiunea din spatele demersului. Dacă nu le cunosc, cei doi pot întreba, dar înaintea unui atac direct pe asemenea teme. Mai întâi, la Chișinău, firește, la MAEIE, ca să afle cum arată subiectul. Despre ce document e vorba? Ce prevede el? Ce costuri antrenează – pentru Republica Moldova, nu pentru Plahotniuc sau pentru PDM? S-a făcut studiul de impact al unui asemenea demers de adoptare a unei atari rezoluții? Sigur nu!

Deci nu te juca cu focul, tu politician începător, în relațiile internaționale, că s-ar putea să te arzi. Un specialist în politică externă ai putea să ai în preajmă, să-ți explice acest lucru. Întreabă-l pe Igor Munteanu, măcar. Și vei vedea care sunt consecințele. Atunci când România și-a pus obrazul pentru Republica Moldova – nu pentru Plahotniuc!!! – și-a asumat niște costuri, pe care nu le cunoști. Și privește cetățenii Republicii Moldova, statul Republica Moldova – care nu s-a născut și nici nu moare cu Plahotniuc sau cu Sandu și Năstase – și nu un partid, o coaliție, sau un om politic sau altul. Mai mult, e un gest care ar presupune mai degrabă mulțumiri, nicidecum vorbe de ocară. Oricum e o abordare extrem de riscantă, pe care și-au asumat-o cei ce au făcut publică o asemenea abordare.

Și două clarificări: prima, abordarea politică de critică a PSD -ALDE și asociere cu PD-PSRM, e o abordare politică ce vizează campania electorală din Republica Moldova. Or nu cred că e normal ca România să fie adusă în acest mod în campania electorală din Republica Moldova. E bine ca, mai ales între vecini, relațiile dintre state să fie ținute departe de disputele politicianiste și electoraliste de această factură. Ba chiar în lumea democrată, europeană, reacții de această factură sunt rezervate partidelor extremiste și anti-sistem, celor cărora nu le pasă cum vor arăta relațiile dintre state, după eventuala preluare a puterii.

A doua clarificare: comunicatul respectiv mai face o referire la politica internă din România. Cred că e o nouă gafă fundamentală, să te bagi în dezbaterea politică internă, în sensul bătăliilor politice din statul vecin. A face un asemenea pas e în măsură să afecteze relațiile între cele două state și mai mult. Mai exact, ridică semne mari de întrebare în legătură cu orice parteneriat la nivelul instituțiilor statelor, când cu forțele politice respective participă la guvernare.

Deci relațiile dintre două state, Republica Moldova și România, nu trebuie să fie afectate de relațiile dintre partide, de bătăliile politice interne, de rivalități și apartenențe la familiile politice europene sau internaționale. România, ca actor matur - dar în mare măsură și Republica Moldova - au încercat să evite aceste dispute, iar lucrul acesta s-a întâmplat și când la Chișinău erau comuniștii lui Voronin, fără ca acest lucru să împiedice criticile pentru orientările sau abordările aberante ale acestuia, Legea Concepției Politicii Naționale, declararea Ambasadorului României drept persona non grata, introducerea unilaterală a vizelor pentru români, în 2009.

Erau acțiuni de natură statală sau poziții care afectau și jigneau România. Iar statele serioase, inclusiv România, au memorie lungă și dosarele bine puse la punct în privința fiecărui actor de la Chișinău. De aceea, Igor Dodon nu va călca, oficial, la București în perioada Președinției sale, după abordările avute după intrarea în funcția aceasta, de exemplu.

Ca să concluzionăm, un comunicat și un demers dezastruos, inadecvat, nepotrivit și care poate fi lesne interpretat drept un atac la adresa României. O dovadă de infantilism și imaturitate politică, de necunoaștere profundă, și mă opresc aici, pentru că nu mă duc în sfera scenariului unei intenții de a jigni un stat vecin. Un pas ce trebuie compensat și explicat urgent, nuanțat suficient de clar pentru a extrage cele două forțe politice din spațiul marginal unde au fost împinse de un asemenea demers.

Și da, se impune prezența unui consilier diplomatic lângă cei doi, care să supervizeze reacțiile publice și nepublice în materie de relații externe.