Socialiștii lui Dodon câștigă alegerile parlamentare cu o majoritate zdrobitoare și dețin puterea absolută. După președinție, și parlamentul e al lor și pot adopta orice legi le poftește inima. Formează noul guvern. Prim-ministru e numit Ion Ceban, Valeriu Ostalep, procuror general, și în fruntea SIS-ului este înscăunat Iurie Roșca. Începe teroarea.

Primul lucru pe care-l face Ion Ceban e să schimbe denumirea Pieței Marii Adunări Naționale în Piața Lenin. Sunt schimbate și celelalte nume de străzi. Bulevardul Ștefan cel Mare devine bulevardul Lenin, iar strada București, strada Kremlinului și strada Sfatul Țării, strada Putin.

Disciplina Istoria românilor este interzisă și toate manualele sunt arse în centrul orașului. Nu se mai predă nici limba și literatura română. Sunt incendiate în Piața Lenin și toate manualele de limbă și literatură română. 

Din Piața Lenin este scoasă piatra lui Ghimpu și este instalat monumentul lui Vladimir Ilici Lenin, în uralele unei mulțimi numeroase. Monumentul victimelor deportărilor și terorii staliniste este aruncat în aer, iar în locul lui este adus monumentul eliberatorilor ruși.

Premierul Ion Ceban rupe toate tratatele încheiate între Republica Moldova și România și pune sârmă ghimpată pe Prut. Pe 2 martie, cade cortina pe Prut și nu se mai poate trece Prutul cu pașaportul biometric.  

Încep arestările. Unioniștii care nu au reușit să fugă peste Prut sunt băgați în pușcării. Sunt prinși și închiși după gratii Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu, Vlad Plahotniuc, Pavel Filip, spre bucuria mulțimii adunate în Piața Lenin. Maia Sandu, Andrei Năstase și Vitalia Pavlicenco reușesc să fugă în Germania. Este arestat și Candu. În schimb, sunt eliberați din pușcărie Vlad Filat și Veaceaslav Platon. Revin în Moldova Usatâi și Karmalak care îi fac câteva vizite la pușcărie lui Vlad Plahotniuc.

Rusia atacă dinspre mare orașul Odessa și Republica Moldova i se alătură. 

Un grup de tineri se adună în fața monumentului lui Ștefan cel Mare cu tricoloruri în mâini. Se adună tot mai mulți și mai mulți tineri. Iar peste ei este trimisă armata și revolta lor este înăbușită în sânge. Cei care nu au fost arestați, sunt trimiși la mititica. Am fost și eu acolo și ca printr-o minune am reușit să scap.

Nu mai îndrăznesc să mai rămân în oraș și încerc să fug din Chișinău. 

La ieșirea din oraș stau zece mașini ale poliției. Câțiva polițiști se îndreaptă spre mine și mă duc la secție. Se spune că mâine vor avea loc primele execuții ale unioniștilor care au protestat ieri în piață.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare