Retragerea lui Mihai Ghimpu din fruntea Partidului Liberal și înlocuirea sa cu Dorin Chirtoacă este o mișcare politică pe cât de previzibilă, pe atât de salutară. Atâta doar că-i un pic întârziată. 

 

Dascălul posesiv

Cititorul care mi-a urmărit scrierile publicistice din ultimii zece ani și ceva poate confirma: de la 2007 încoace am considerat mereu că Dorin Chirtoacă este liderul adevărat al liberalilor și de aceea m-am pronunțat în repetate rânduri pentru instalarea sa în funcția de președinte al partidului. Poziția subsemnatului, ca și a altor comentatori care aveau un punct de vedere similar,  l-a nemulțumit pe Mihai Ghimpu care nu o singură dată a ripostat vehement.

Motivul pentru care președintele PL ținea cu dinții de putere în partid era unul singur. El considera că ascensiunea fulminantă a nepotului său se datorează exclusiv lui. Potrivit lui Mihai Ghimpu, anume el a reușit să descopere calitățile excepționale ale lui Dorin Chirtoacă, ca apoi să le pună în valoare și să-l ajute să câștige alegerile pentru primăria Chișinăului în 2007. Însă argumentul său este pueril și nu are nimic în comun cu politica. 

La începutul anilor 2000, fără Dorin Chrtoacă, PL era în comă. În alegerile parlamentare din 2001 obținuse 0,67 procente, iar la cele din 2005 nu participase deloc. 

Lucrurile s-au schimbat ca prin minune odată cu venirea lui Dorin Chirtoacă. Tânărul politician a fost locomotiva care a scos o garnitură zăcând în ruine pe marginea drumului și a transformat-o într-un expres. 

Nu neg, desigur, că Mihai Ghimpu l-a susținut și i-a asigurat nominalizarea PL în vederea alegerilor locale pe care le-a câștigat. Numai că toți politicienii împliniți, cu priză la public, au fost găsiți și promovați de cineva. 

Bill Clinton, înainte de a fi președinte al SUA, de exemplu, fusese inițiat în materie de politică de senatorul de Arkansas J. William Fulbright care l-a ajutat să se afirme în cadrul Partidului Democrat. Calitățile extraordinare ale lui Barack Obama au fost descoperite de consultantul politic  David Axelrod care l-a instruit, contribuind în 2003 la alegerea acestuia în Senat. 

Dar înseamnă oare toate acestea că cei doi dascăli ai viitorilor președinți americani aveau căderea să ocupe fotoliul de stăpân al Casei Albe în locul discipolilor sprijiniți de ei? Să fim serioși. 

 

Nu-l poți lipsi pe Messi de Balonul de Aur

Fulbright și Axelrod au fost excelenți manageri, nu însă și redutabili jucători politici. Învățătorul trebuie să se bucure de succesele elevului său, nu să-i ia locul. Asta e ca și cum antrenorul care a descoperit talentele lui Leo Messi și l-a antrenat în copilărie ar pretinde să primească Balonul de Aur în locul celebrului său ucenic. 

Arătam încă acum un deceniu că Mihai Ghimpu, metaforic vorbind, l-a pus pe Dorin Chirtoacă la murat. Ce-i drept, experimentatul președinte al Partidului Liberal spunea că va veni timpul când nepotul îl va succeda la timona formațiunii politice. Exista însă riscul ca tânărul politician să-și piardă prospețimea.

Tocmai asta s-a întâmplat, din nefericire. Pus în saramură, Dorin Chirtoacă în cei doisprezece ani de așteptare a prins floare ca politician. Și-a pierdut virtutea de altădată, și-a risipit credibilitatea, și-a șifonat imaginea. 

Respect prezumția nevinovăției și nu-l acuz de corupție pe Dorin Chirtoacă, după cum fac unele organe de presă. Până la proba contrarie, el e un politician onest. 

Cert  însă este faptul că la primăria pe care a condus-o lucrurile lasă de dorit. Mita și favoritismul, instalate în administrația Capitalei pe vremea predecesorilor săi, nu au fost depășite. Din contră. În multe privințe, situația s-a degradat. 

Chișinăul, în ciuda unui buget relativ consistent, nu arată deloc bine astăzi. Un exemplu concludent sunt orașele Iași, Galați sau Piatra Neamț de dincolo de Prut, ca să nu mai vorbesc de Cluj, Sibiu, Brașov sau Timișoara, care în ultimii zece ani au progresat și au devenit de nerecunoscut. 

Vina pentru eșecul lui Dorin Chirtoacă la primărie o poartă în mare parte Mihai Ghimpu care, alături de celelalte două partide din Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), s-a aventurat în goana după „pârghiile puterii”, ignorând lupta împotriva corupției și a vechilor scheme mafiote moștenite de la regimurile  anterioare. În aceste condiții, primarul Capitalei a ajuns în prinsoarea jocurilor politicianiste ale formațiunilor de la guvernare, compromițându-și șansa de a se impune ca un politician de tip nou și de a realiza schimbarea promisă. 

 

O lucrătură subversivă

Pe de altă parte, trebuie spus că reputația lui Dorin Chirtoacă a avut de suferit și de pe urma unei lucrături subversive îndreptate împotriva lui Mihai Ghimpu în toiul protestelor din 2015. Oricâte greșeli ar fi comis acesta din urma, el nu merita, bineînțeles, să fie taxat drept „al doilea Iuda”, primul fiind, precum se știe, Iurie Roșca. Ca să nu mai vorbesc de violența aplicată fața el de niște  persoane obscure desprinse din mulțimea de manifestanți. 

Bănuiesc că la mijloc a fost o provocare de tip kaghebist pentru a discredita curentul unionist din Republica Moldova. Este adevărat că, în urma furtului miliardului, Mihai Ghimpu, ca și ceilalți lideri de partid din fosta AIE, devenise un politician vulnerabil. Dar tot atât de adevărat este faptul că cineva și-a dorit să-l scoată țap ispășitor pentru a îngropa Partidul Liberal.  

Nu zic în niciun caz că Mihai Ghimpu și celelalte persoane care s-au pomenit ținta unei campanii furibunde de defăimare erau fără de cusur. Însă timpul care s-a scurs de la demonstrațiile antiguvernamentale de acum trei ani m-a întărit în opinia că mișcarea protestatară, pe deplin justificată în împrejurările de atunci, fusese intoxicată de serviciile secrete ruse care au reușit să diabolizeze mai mulți decidenți ai fostei AIE pentru a decepționa oamenii, inducând derută și confuzie în societate. Loviturile care li s-au aplicat urmăreau nu triumful dreptății, ci descurajarea cauzei europene prin exagerări de tot felul și compromiterea exponenților de vază ai acesteia. 

Printre fruntașii partidelor prooccidentale au fost și mai sunt profitori, corupți, lichele de cea mai joasă speță. Unii dintre aceștia au înfundat pușcăria. Alții, deși sunt în libertate, s-au compromis și arată ca dracul. Ei au făcut mult rău Republicii Moldova, aruncând-o înapoi în istorie cu câțiva ani.

  

Cum să resetezi un partid virusat?

Toate acestea nu sunt însă un motiv pentru a denigra parcursul european de la 2009 încoace și a-i învinui pe toții politicienii guvernărilor democratice că ar fi o apă și un pământ. Mihai Ghimpu, repet, ca și mulți alții, a călcat prin străchini. Trebuie criticat când comite gafe. Eu unul nu l-am menajat ori de câte ori am considerat că o ia razna. 

E o exagerare însă să fie demonizat, să fie țintuit la stâlpul infamiei, după cum fac unii dintre foștii săi colegi din AIE care, părăsind ambarcațiunile naufragiate ale vechilor partide, s-au înregimentat grabnic în altele noi și fac acum pe neprihăniții. Aceștia, vrând-nevrând, au devenit o curea de transmisie a războiului psihologic purtat de Moscova împotriva noastră. 

Însă injustiția ce i s-a făcut lui Mihai Ghimpu nu-l absolvă nicidecum de responsabilitatea pentru încăpățânarea cu care s-a cramponat de putere, împiedicând astfel modernizarea partidului și afirmarea lui Dorin Chirtoacă ca politician de talie națională. Am convingerea că dacă se retrăgea la timp, liberalii ar fi evitat cele două hemoragii grave în urma cărora formațiunea s-a rupt. Ion Hadârcă, Anatol Șalaru, Valeriu Saharneană și alți fruntași ai PL au plecat, pentru că partidul, transformat de președintele său într-o afacere de familie, intrase în insolvență.  

Dorin Chirtoacă are misiunea dificilă de a reseta un grup foarte virusat. Unde mai pui că nici dânsul nu este ceea ce a fost. Are nevoie și el de un început nou. Ca să izbândească, trebuie să se reinventeze.