De Ziua Marii Uniri am fost la Antonești, alături de soție, mamă și frate. N-am avut acces la internet, dar nu i-am dus lipsa. Ne-am uitat la parada de la Alba Iulia și mi-ar fi plăcut să fiu și acolo. De fapt mi-ar fi plăcut să fiu în mai multe locuri, dar asta nu e posibil.

În Anul Centenar, ca scriitor, am fost invitat la foarte multe festivaluri în România. La unele mai fusesem înainte, la altele am mers pentru prima oară. Am văzut o Românie diversă, foarte diferită, cu oameni diferiți. Noi, scriitorii de limbă română din Basarabia, vorba lui Nicolae Popa și a altor scriitori, ne-am făcut deja Unirea: publicăm mai mult în România, avem mai multe lansări acolo, mergem la o grămadă de festivaluri tot peste Prut. Fără acces la editurile din România, fără conexiunea cu cultura de acolo am fi terminați, n-am avea nici o șansă, pentru că Moldova nu ar putea să ne publice și ce să mai vorbim de librării, când toate Luminițile au fost transformate, în cel mai bun caz, în crâșme sau magazine alimentare?

Faptul că oamenii de cultură din România în Anul Centenar s-au gândit la basarabeni și în general la românii din afara granițelor spune ceva. Le mulțumim pentru asta. Cum ar trebui să mulțumească fiecare moldovean pentru toate grădinițele reparate de România, pentru Muzeul de Artă Contemporană din Chișinău, pentru Sala cu Orgă, pentru miile de burse pentru elevi și studenți, pentru biblioteci întregi donate Moldovei și pentru multe-multe altele. Pentru faptul că gândim românește acum, pentru că bunicii noștri s-au născut în România Mare. Pentru că indiferent de situația politică, România a fost întotdeauna alături de Moldova, chiar dacă uneori moldovenii spuneau și spun că ajutorul trebuie să fie meritat și uneori condiționat. România își amintește de noi nu doar în Anul Centenar.

M-am bucurat că nu am avut internet la Antonești. Pentru că după am văzut că mulți românii au înjurat de Ziua Unirii. În general, românii din România au înjurat, românii din Moldova, dar și din afara granițelor au serbat și s-au bucurat, chiar dacă, din păcate, n-am mai rămas în granițele României Mari. Înțeleg că poți fi supărat pe multe lucruri, pe politicieni – de exemplu, dar uneori – de 1 decembrie – mi se pare absurd să-ți canalizezi energia pe ceva fără sens, pe ură de dragul urii. Du-te la vot dacă vrei să schimbi ceva, asta are sens! După 100 de ani de la Marea Unire noi încă n-am învățat să iubim România.

La mulți ani, România!