Raportul Comisiei de anchetă a Legislativului în cazul fundației Open Dialogue, s-o spunem pe șleau, este o lovitură dură aplicată opoziției extraparlamentare cu puțin timp înainte de demararea campaniei electorale. Totodată, această investigație parlamentară se constituie, oricât ar părea de paradoxal, într-o capcană primejdioasă în care riscă să cadă partidul de guvernământ.

Dovezi indubitabile

Că Ludmila Kozlovska este agentă de influență a Kremlinului în Europa, iar fundația pe care o patronează reprezintă o unealtă a războiului hibrid purtat de Rusia împotriva Occidentului, nu mai încape discuție. Sunt destule probe pe care le dă presa internațională sau  justiția occidentală, iar deputații de la Chișinău s-au bazat în mare parte pe dezvăluirile apărute în străinătate. 

Nu voi stărui asupra valorii investigațiilor originale, efectuate de Comisia de anchetă la fața locului. Oricum, datele privind finanțarea Open Dialogue de către serviciile secrete ruse din așa-zisul Russian Laudromat și din miliardul furat mi se par demne de toată atenția. 

Unii comentatori apreciază rezultatele anchetei, obținute la Chișinău din surse interne, drept consistente. Alții, după cum ar fi Nicolae Negru, de exemplu, consideră că muntele a născut u șoarece. 

Părerea mea este că, până la urmă, cantitatea de informații inedite, culese în Republica Moldova, contează mai puțin în condițiile în care, per ansamblu, raportul conține dovezi indubitabile parvenite din surse externe. Fundația Europeană Anticorupție (EUAC), bunăoară, a demonstrat că Open Dialogue a făcut un  lobby agresiv în instituțiile europene  în favoarea lui Ablyazov și împotriva dușmanilor geopolitici principali ai Rusiei în Europa de Est. 

De diversiunile acestui ONG, dirijate din umbră de serviciile secrete ruse, se ocupă organele de anchetă și agențiile de contrainformații din Polonia. Una peste alta, există destule argumente care probează că fundația Open Dialogue promovează în mod neloial interesele Kremlinului în detrimentul unor state precum Polonia, Ucraina, Țările Baltice, Georgia, Republica Moldova. Toate acestea nu exclud însă o antrenare temeinică în investigație a Serviciului de Informații și Securitate (SIS), de vreme ce majoritatea parlamentară  de la Chișinău dorește ca de afacerea Kozlovska să se ocupe Procuratura Generală. 

Gafe monumentale 

Chiar și așa, Maia Sandu și Andrei Năstase, liderii de partid care au beneficiat material de pe urma colaborării cu Open Dialogue, s-au pomenit într-o situație jenantă. Totuși, efectele negative ale relațiilor pe care le-au avut aceștia cu Ludmila Kozlovska erau să fie destul de mici, dacă liderii PAS și PPDA nu ar fi comis niște gafe monumentale. 

Cea dintâi greșeală a acestora  a fost faptul că în faza inițială, din lașitate, au negat orice legătură cu Open Dialogue și nu au recunoscut că au luat bani de la Kozlovska. Dar și ulterior, când, confruntați cu dovezi imposibil de negat, au mărturisit că au beneficiat de suportul financiar al fundației subversive, nu au avut curajul, spre deosebire de alți politicieni europeni, să-și pună cenușă pe creștet. 

În treacăt fie spus, de serviciile toxice prestate de Open Dialogue au profitat și unii deputați reprezentând partidul de guvernământ din Polonia. Dar aceștia și-au recunoscut greșeala din capul locului și au anunțat că rup orice legătură cu obscura structură.  

Cea de-a doua eroare a liderilor PAS și PPDA a fost refuzul de a participa la audierile din Parlament. Dincolo de faptul că au arătat o lipsă de respect față o instituție centrală a statului, aceștia au creat impresia că fug de răspundere. Că au ceva de ascuns. Că sunt niște oameni politici slabi și neserioși, fapt ce poate să-i coste scump în viitoarea campanie electorală. 

Comportamentul sucit al liderilor opoziției a dat apă la moară guvernării, firește. Practic, Maia Sandu și Andrei Năstase, vorbind în termeni sportivi, au marcat goluri în propria lor poartă. 

O sabie cu două tăișuri

Pe de altă parte, raportul Comisiei de anchetă pare să fie o sabie cu două tăișuri care poate răni grav nu doar opoziția, ci și guvernarea. Există riscul ca majoritatea parlamentară, amețită de pe urma  succesului, să sară calul. Acuzația de înaltă trădare pare o exagerare nepermisă. 

Colaborarea liderilor PAS și PPDA cu Ludmila Kozlovska dovedește duplicitate, suficiență, naivitate, amatorism, numai nu rea-credință. Fundația patronată de ea tocmai de aceea a și fost creată de Moscova pentru a se infiltra în terenul nobil al societății civile europene și a-i atrage în plasa sa pe credulii politicieni din UE. 

După cum am spus deja, printre clienții Open Dialogue s-au numărat și politicieni occidentali. Dar ei au renunțat la orice colaborare cu aceasta și nimeni la ora actuală nu-i acuză de trădare. Cei care în neștire au mușcat momeala Ludmilei Kozlovska și, fără voia lor, au făcut jocul rușilor pot fi considerați fraieri, nu însă și criminali. 

Înțeleg tentația guvernării de la Chișinău  de a-și mânca pe pâine niște concurenți vulnerabili. De a  profita din plin de faptul că liderii PAS și PPDA au călcat în străchini și a-i scoate astfel din jocul electoral. Asta însă ar fi un exces de zel. Un pas superfluu care se poate întoarce ca un bumerang împotriva puterii. 

Vorba e că orice tentativă de a transforma erorile opoziției într-o acuzație de crimă ar deligitima în cele din urmă viitoarele alegeri parlamentare. Nimeni nu va recunoaște scrutinul ca fiind liber și corect fără Maia Sandu și Andrei Năstase. Și asta pentru că nu este în Occident un lucru mai urât pe lume decât diabolizarea opoziției de către putere. 

Nu în zadar, noul ambasador al SUA la Chișinău, Dereck J. Hogan, a avertizat deja că alegerile parlamentare marchează un moment critic pentru relațiile Republicii Moldova cu SUA. Șeful misiunii diplomatice a Washingtonului vorbește la unison cu reprezentanții UE. Din acest punct de vedere, pozițiile americanilor și europenilor coincid. 

Degeaba câștigi, dacă nu ai legitimitate

Nu încape îndoială că dorința de a câștiga bătălia electorală este foarte mare. Numai că o victorie cu orice preț care nu ar fi recunoscută de partenerii occidentali n-ar folosi la nimic. S-ar dovedi nu doar inutilă, ci și periculoasă pentru PDM. 

Republica Moldova nu-i nici Belarus, nici Uzbekistan, unde liderii autocrați pot să scuipe de sus pe legitimitatea alegerilor. Sunt de domeniul trecutului și timpurile când fostul președinte comunist Voronin făcea un joc dublu, cochetând simultan și cu rușii, și cu occidentalii. 

Altă făină se macină acum la moară. Atenție la ce se întâmplă în jurul Republicii Moldova. 

În prezent, la Chișinău, în centrul Europei, într-un stat mic, înghesuit între România, UE și Ucraina, fără o graniță comună cu Rusia, nici un regim nu va rezista mai mult de câteva luni fără sprijin occidental, tacit sau expres. Iată de ce, indiferent cine câștigă scrutinul din februarie, este indispensabilă recunoașterea internațională a alegerilor ca fiind măcar în linii mari corecte și libere. 

Așa stând lucrurile, gândul năstrușnic care le înfierbântă astăzi unora tâmpla de a îngropa de vii adversarii politici trebuie izgonit fără întârziere. Oricât de mare ți-ar fi apetitul politic, în toate trebuie să existe o măsură.