În unele țări diferența dintre cetățenii simpli și cei de la conducere e atât de mare, încât, la o privire din afară, lucrurile se confundă, totul e văzut în negru.

Conducerea Moldovei și-a bătut atât de mult joc de ideea europeană, de simbolurile și valorile europene, că Europa s-a cam săturat de noi. Noi fiind atât conducerea, cât și oamenii de rând. Într-adevăr, nu poți pompa cu forța mâncare în cineva care te scuipă continuu. Mai ales când vezi că situația ostilă nu se schimbă, nu există măcar un minimum de respect, măcar ca în inscripția de pe pieptul deputatei socialiste Marina Radvan: mă f*t pentru mâncare. Tradusă, inscripția din pieptul conducerii Moldovei ar fi: vă f*t pentru mâncare.

Deși cetățenii sunt oarecum în altă situație, de la depărtare totul se simplifică, se uniformizează. Europenii trimit fonduri ca pensionarii să primească pensia, ne sunt reparate drumurile, grădinițele, se dau bani pentru reforme serioase. În schimb, moldovenii îi votează pe Dodon, pe Usatâi, pe Șor. Îi înțelegi pe eurodeputați că se satură, că nu mai vor să facă bine cu forța, când atât oficialii noștri, cât și oamenii simpli scuipă pe mâna care vrea să ne ajute.

Ce e clar acum: până după alegerile din februarie Moldova nu va mai vedea nici un ban de la Uniunea Europeană. Gluma s-a îngroșat. În Parlamentul European au avut loc ieri discuții aprinse despre situația noastră și despre Acordul de Asociere. Moldova nu și-a îndeplinit obligațiile și ignoră cu grație condițiile europenilor.

Cam în toate domeniile: recuperarea miliardului furat din sistemul bancar e amorțită, la fel și transparența procesului, sistemul de vot este schimbat cu ignorarea Comisiei de la Veneția, alegerile libere nu sunt respectate, Ilan Șor e primar, deși e dirijorul jafului, reforma fiscală nu e bună etc.

Europarlamentarii au discutat și alt aspect: ei ar ajuta moldovenii captivi ai sistemului, dar sunt conștienți că ajutorul nu ajunge unde trebuie. De aici și problema morală: dăm apă prizonierilor-moldoveni sau nu? Răspunsul e: deocamdată apa se amână. Până la alegerile din februarie. Ar trebui să nu ne mai amăgim, noi, prizonierii. Asistența financiară va veni sau nu doar după vot. Depinde ce vom vota. Depinde cât de contaminați suntem cu sindromul Stockholm.