Mai mulți locuitori din Hâncești ne-au sunat la redacție ca să ne spună că au văzut fantoma lui Grigorii Ivanovici Kotovski pe străzile orașului lor.

Doamna Rață, o fostă profesoară de istorie, în vârstă de 83 de ani, ne-a trecut chiar pragul ca să ne povestească cu o voce pierită cum s-a ciocnit ea pentru prima dată în urmă cu o lună cu fantoma lui Kotovski pe strada Ștefan cel Mare din Hâncești, la ora trei noaptea, când se întorcea pe jos de la fiica ei, de la spital, unde a internat-o în aceeași noapte, după ce aceasta s-a intoxicat cu ciuperci, la o cumetrie, și era să moară. Strada Ștefan cel Mare era pustie. În afara doamnei Rață, care-și târșâia picioarele prin mijlocul străzii, mai mult nu era nimeni, dar bătrâna profesoară avea impresia că era urmărită de cineva și și-a întors de nenumărate ori capul înapoi, dar strada era pustie, cu toate aceasta, nu a scăpat de o senzație acută de neliniște, că e cineva în spatele ei și că o urmărește.

De aia, oricât de sleită de puteri s-ar fi simțit, și-a iuțit pașii.

După ce a trecut de intersecția aia din vale, nici nu mai îndrăznea să se uite peste umăr și pășea înfrigurată înainte, cu poșeta ținând-o la piept, fiind sigură că dintr-o clipă în alta, cel care venea cu pași neauziți, de pisică, după ea, o s-o atace.  De frică i s-a ridicat părul în cap și și-a întețit pașii: mergea și-și zicea: prostii, strada e pustie, nu are cine să mă urmărească, probabil, m-am îngrijorat prea tare pentru fiică-mea și, de aia, mi se năzar fel de fel de tâmpenii. Astea își spunea, când, deodată, a auzit un tropăit înfiorător în spatele ei, un tropăit de copite, de copite de cal și bătrâna s-a tras speriată într-o parte.

Un călăreț galopa pe strada Ștefan cel Mare din Hâncești. Un călăreț îmbrăcat în uniformă de cavalerist, cu sabia ridicată deasupra capului, a vâjât pe lângă ea, dispărând în capătul străzii, dar nici n-a reușit prea bine bătrâna să răsufle ușurată, când călărețul s-a întors și calul și-a cabrat picioarele în fața ei, fiind gata s-o strivească și atunci bătrâna l-a recunoscut, călărețul care-și agita sabia deasupra capului, nu era nimeni altcineva decât Grigorii Ivanovici Kotovski, cu șapca lui de piele pe cap, pe care ea nu avea cum să nu-l recunoască, fiindcă-l predase atâția ani la generații de elevi. La început, doamna Rață a crezut că are o vedenie și a vrut să meargă mai departe, dar a oprit-o ihăitul calului și vocea de oțel a călărețului.

- Un singur lucru nu înțeleg, după ce am făcut atâtea pentru acest oraș și pentru acest popor, de ce m-ați scos nu numai din orașe și din sate, dar și din manualele de istorie?

- Grigore Ivanovici Kotovski, mata ești?

- Da, eu sunt, și nu te fă că nu mă recunoști! De ce nu mă mai predai  la școală?

- Pentru că eu am ieșit la pensie.

- Asta nu e o explicație.Eu vreau să fiu introdus din nou în manualele de istorie ca elevii să mă studieze la școală.

- Și eu cu ce-aș putea să te ajut?

- Să le spui tuturor de această dorință a mea, iar dacă nu ai s-o faci,  ți-ai găsit nașul cu mine.

- Bine, Grigore Ivanovici.

-Îmi promiți.

-Da, Grigore Ivanovici.

- Acum dă-mi tot ce ai în poșeta aia, adică toți banii, pe care i-ai pregătit pentru medic, auzi, dar toți, nu încerca să ascunzi ceva de mine, că am să mă supăr, mă auzi și am să-ți iau și paltonul! De fapt, dă-mi și paltonul. Da, da, paltonul și poșeta. Și mai repede, că am un drum lung de făcut în noaptea asta.

Bătrâna s-a dezbrăcat, i-a dat paltonul, poșeta și toți banii pe care-I avea la ea și călărețul a lăsat-o să plece spre casă.

Din noaptea aia însă, fantoma a început s-o urmărească mereu, atât în vis, cât și aievea. Voia în manual. Și ca orașul Hâncești iarăși să-I poarte numele. Și bătrâna știa că până Kotovski nu -și va satisface această dorință de-a sa nu o s-o lase în pace.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare