Tocmai s-a încheiat cea de-a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara “La Vest de Est / La Est de Vest” (FILTM).

Anul acesta, sub influența Centenarului, festivalul a avut tema „Țară. Țară de adopție”. Printre invitați au fost și basarabeni, fiecare dintre ei având o situație mai specială legată de loc: Vladimir Lorcenkov (născut în Moldova, stabilit în Canada), Moni Stănilă (bănățeancă, stabilită în Moldova) și subsemnatul, stabilit în Moldova, dar cu o studenție prelungită în România.

FILTM a fost pentru mine exact ca Banatul: cu o atmosferă foarte caldă, prietenoasă și relaxată, dar cu un loc special în inimă pentru basarabeni. Deși, dacă stau și mă gândesc, așa sunt bănățenii: de oriunde ai veni ești primit foarte bine, iar acest lucru te face să te simți un oaspete special. Totuși eu nu mai pot spune că mă simt oaspete în Banat, pentru că în buletinul meu românesc scrie clar: Tomești, județul Timiș. Atmosfera bună se menținea și după program: astfel într-o seară, la aceeași masă, am putut urmări un meci de fotbal cu Bogdan-Alexandru Stănescu, Marius Chivu, Moni și Juan Gabriel Vasquez, scriitorul columbian despre care Mario Vargas Llosa a spus că e “una dintre cele mai originale voci ale literaturii sud-americane”.

M-am bucurat mult să-l văd după patru ani pe Vladimir Lorcenkov, pe care desigur că nu l-aș fi putut întâlni la Chișinău, deși aici i-a apărut o carte în română. Nu mă aștept să-l văd la vreun festival internațional din Chișinău, pentru că ai noștri, știut lucru, nu prea au bani de cultură, mai ușor sădesc levănțică sau bostani și leagă un festival-șezătoare, decât să investească în cărți și autori.

Timișoara a fost extraordinară în acest sfârșit de toamnă: pe lângă FILTM mai aveau loc o grămadă de evenimente, la care, iarăși, participau și basarabenii: a avut premierea câștigătorilor concursului cenaclului Pavel Dan (felicitări pentru Artur Cojocaru și Iulia Iaroslavschi din Chișinău!); la galeria Calpe, unde a avut loc o seară de poezie a festivalului, e o expoziție impresionantă a lui Andrei Gamarț; duminică, imediat după închiderea festivalului, la librăria Două bufnițe a avut loc o întâlnire cu Moni Stănilă (da, uite că nu se satură timișorenii de literatură!);  în oraș e în plină desfășurare MADx in Romania, un proiect care timp de o lună ține Timișoara în centrul dezbaterilor despre artă și angajarea social-politică (unde de asemenea sunt și invitați din Moldova).

E foarte bine că artiștii basarabeni sunt invitați în România, altfel s-ar sufoca în Chișinău, dar nu poți să nu observi că sunt mai multe evenimente cu basarabeni în Timișoara, de exemplu, decât la noi. Iar în Parlamentul nostru încă se luptă cu limba română. Nu trag nici o concluzie, doar îi mulțumesc încă o dată Timișoarei și parcă aș arăta un pic cu degetul la obraz politicienilor moldoveni care investesc, ah ce mai investesc, doar în cioricul lor gras.