S-o spunem pe șleau. Republica Moldova, ca și alte republici ex-sovietice, nu-i anexată încă de Rusia doar datorită faptului că există SUA.

Trezirea la realitate

În lipsa americanilor, nu doar țările care optează pentru integrare europeană, ci și Kazahstan, Uzbekistan, Kîrghîzstan sau Tadjikistan, ca să nu mai vorbesc de Belarus, erau să fie recolonizate deja de fosta metropolă sovietică. Harta fostului spațiu sovietic, fără SUA, ar fi fost astăzi alta.

Cotropirea Crimeii și invazia rusească în estul Ucrainei au lămurit lucrurile și au spulberat iluziile în Occident. Putin nu ar fi ezitat o clipă să se revanșeze pentru ceea ce el a numit cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea – dispariția URSS, dacă SUA și NATO nu se trezeau la realitate . 

Primul semnal că Moscova e pregătită de răzbunare pentru suferința clicii kaghebiste care în 1991 pierduse controlul asupra a 14 republici naționale, a fost intervenția în Georgia din august 2008. Trupele ruse ajunseseră la o azvârlitură de băț de Tbilisi. Doar SUA, care in extremis au trimis nave de război în Marea Neagră, i-au împiedicat pe ruși să ocupe capitala georgiană. 

Din păcate, acest semnal ori nu a fost înțeles, ori fusese interpretat cu destulă suficiență de aliații occidentali. Ca rezultat, șase ani mai târziu Putin a ocupat Crimeea și a dezlănțuit un război sângeros în Donbass, încălcând normele fundamentale ale dreptului internațional. 

Or, Kremlinul nu s-a mulțumit doar cu asta. Clemența de care a dat dovadă Occidentul, mai cu seamă, Europa, în cazul Georgiei, l-a stimulat să-și facă de cap în continuare și pe alte meridiane ale globului.

În ceasul al unsprezecelea

Rusia s-a implicat în războiul din Siria, a provocat criza imigranților în Europa, a declanșat atacuri cibernetice împotriva SUA și țărilor UE, a căutat să influențeze campaniile electorale și în Europa, și peste Ocean.

Putin a  încercat marea cu degetul. A profitat de bonomia democrațiilor liberale pentru a le băgă sub masă. Pentru a le determina să ia lucrurile așa cum sunt și a se resemna în față urzelilor Kremlinului.

Dacă Occidentul nu se dumerea în ceasul al unsprezecelea pentru a sancționa Federația Rusă, consecințele erau să fie grave. Putin ar fi înțeles că nimic nu-i mai stă în cale și poate  răsturna lumea cu susul în jos.  

Din fericire,  SUA și-au păstrat instinctul autoconservării. Washingtonul, în ciuda divagațiilor provocare de conjunctura politică,  au rămas liderul lumii libere și după încheierea războiului rece. 

Șeriful planetei

Deși destui politicieni americani au crezut în teoria lui Francis Fukuyama, potrivit căreia, odată cu prăbușirea comunismului, intervine sfârșitul istoriei, iar lumea in corpore intră în veacul cel de aur al păcii și liberalismului, SUA nu au rămas fidele sistemului Pax Americana. Ele n-au contenit să-și joace rolul, uneori ezitând, ce-i drept, de șerif sau, dacă vreți, de jandarm al planetei.

Istoria contemporană a demonstrat fără putință de tăgadă că civilizația, ca și orice comunitate, are nevoie de o supraputere democratică  capabilă să pună ordine în haos. Când aceasta se sustrage de la obligațiile sale polițienești, începe babilonia, iar mapamondul riscă să fie aruncat în abis de pleava politică. 

Potrivit viziunii conservatoare asupra vieții umane, răul nu dispare cu desăvârșire și combaterea lui cere un efort continuu pe toate planurile și la toate nivelurile. Poveștile despre sfârșitul istoriei sunt niște utopii neomarxiste sau iluzii stângist-progresiste care dezarmează omenirea în fața marilor provocări ale momentului. 

De aceea, SUA, o țară creștină, adânc ancorată în tradiția religioasă, nu au renunțat la misiunea de garant al securității mondiale, nu au abandonat Israelul sau Europa chiar și în condițiile în care părea că amenințările care planează asupra lor nu mai sunt actuale. Au existat, desigur, la Casa Albă, neconcordanțe, calcule eronate, reacții tardive etc. S-au schimbat prioritățile și strategiile. Totuși, America nu a renunțat la datoria ei istorică. 

Deloc întâmplător, potrivit ultimului sondaj de opinie, România rămâne cea mai pro-americană țară din Europa, depășind  până și Polonia la acest capitol. Chiar dacă în primii ani postbelici românii au așteptat degeaba să vină americanii, intuiția astăzi nu-i dă sminteală. Ei se bazează și în prezent tot pe SUA, singura putere care poate apără România în fața expansiunii ruse.  

Carta Baltică și Carta Adriatică

Este concludentă tutelarea americană, în perioada de tranziție de la socialism la capitalism, a tinerilor democrații din fostele țări comuniste. Washingtonul nu le-a lăsat la voia întâmplării. În anii 1990, de exemplu, SUA au instituit așa-zisa Cartă Baltică pentru Estonia, Letonia și Lituania, urmărind să le protejeze de pericolul rusesc și să le faciliteze aderarea la NATO și UE. 

Tot Statele Unite au elaborat Carta Adriatică pentru Croația, Albania, Macedonia, Muntenegru și Bosnia-Herțogovina. Una dintre aceste țări face parte la ora actuală din NATO și UE, alta a devenit recent membră a Alianței Nord-Atlantice, iar procesul de integrare a celorlalte state a intrat în linie dreaptă. 

Publicația germană Neue Zürcher Zeitung inserează un articol intitulat „Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova – asupra zonei gri din Europa de Este trebuie să răsară soarele”  în care lasă să se întrevadă că SUA pregătesc un document  similar Cartei Baltice sau Cartei Adriatice și pentru țările GUAM. Toate cele patru țări ale acestei organizații cu o valoare mai curând simbolică decât practică au o problemă comună. Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Republica Moldova au suferit pierderi teritoriale în urma unor uneltiri rusești. 

Carta GUAM

Cele patru state mizează pe sprijinul occidental în fața amenințărilor Moscovei. În plus, Georgia, Ucraina și Republica Moldova pledează pentru integrarea europeană, însă UE, în virtutea unor probleme interne, amână extinderea spre Est. Nici NATO nu forțează primirea de noi membri pentru a nu turna gaz în focul confruntării Cu Rusia.

În această situație de incertitudine, cele patru state au nevoie ca de aer de ajutorul american. O Cartă SUA pentru GUAM le-ar permite să supraviețuiască atâta timp cât se văd silite să se bălăcească în zona gri. Astfel, Republica Moldova va avea în aceste condiții două soluții viabile: ori unirea cu România, ori integrarea amânată în UE cu sprijinul american.    

GUAM, cu un statut mai mult declarativ decât pragmatic, s-ar transforma într-o asociație de țări sub patronatul Washingtonului. SUA, ca în cazul Cartei Baltice sau a Cartei Adriatice, le-ar asigura Georgiei, Ucrainei și Republicii Moldova un coridor fezabil pentru integrarea în structurile euroatlantice, iar Azerbaidjanul ar avea posibilitatea să-și consolideze pozițiile în disputa pentru Karabah.  

La mijloc, desigur, este doar un proiect care deocamdată se discută în culise. Lucrurile însă încep să se miște. Ultima reuniune de la Chișinău a prim-miniștrilor din GUAM, de la 5 octombrie 2018,  a arătat că cele patru state sunt pregătite să pornească în siguranță, sub umbrela SUA, pe direcția Vest.