Cel care a furat o bicicletă Author, din fața gurei de metrou Krimeea din Moscova, a luat-o la fugă, cu bicicleta în brațe, când ar fi putut la fel de bine să urce pe ea și să scape de milițienii ruși care-l urmăreau, pedalând.

Milițienii l-au înconjurat la intersecția străzilor Iosif Visarionovici Stalin și Beria, cu armele la ochi.

- Lasă jos bicicleta!

-O las, le-a zis tânărul cu o gură de cârpă și a culcat-o pe o coastă pe trotuar.

- De unde o ai?

- Am furat-o!

- E bine măcar că recunoști. Hai la secție. Iar până la secție, îți dăm voie să mergi pe bicicletă.

- Dar eu nu știu să merg cu bicicleta.

- Și atunci de ce ai mai furat-o?

- Ca s-o vând.

- Este că stai prost cu banii?

- Este.

- Înseamnă că nu ai să poți să-mi cumperi și mie un pachet de țigări LM?

- Nu am să pot.

- Asta-i nasol.

- Dar l-aș putea fura.

-Nu-i nevoie. Ascultă, tu știi a cui e bicicleta asta?

- Nu știu.

- E a șefului nostru, băi!

- Nu se poate.

- Este că te-ai ars, fraiere?

- Da, m-am ars.

Strâns cu ușa la sector, Vova mărturisi că a omorât șase oameni, dintre care cinci erau femei.

- Și de ce majoritatea erau femei?

- Pentru că nevastă-mea m-a părăsit.

- Da ce treabă aveau bietele fete cu nevastă-ta?

- Semănau cu ea.

- Adică?

- Erau blonde, mici de statură, cu fețe rotunde, îl detestau pe Putin și Krasnoselski, se duceau des la Chișinău.

-Și cum ți-ai dat seama că-l detestau pe Putin?

-Le întrebam.

- Dar de ce ai omorât și un bărbat?

- Ăla era primul amant al Alei.

- Și pe Ala de ce ai lăsat-o în viață?

- Pentru că încă nu am dat de ea.

- Așa de tare te-a supărat ea.

- Da.

- Că te-a părăsit?

- Da, iar când m-a părăsit că a vorbit de rău Rusia, și pe Vladimir Vladimirovici Putin în persoană, exclamă Vova, iar când a spus asta ochii au început să-i ardă în cap. Vova era din Tiraspol și era un cunoscut patriot rus. A luptat chiar și în Donbass, făcând parte din suita lui Zaharcenko. Iar când s-a întors într-o vacanță acasă, a aflat că Ala trăia cu Iulian. Cu Iulian care-i ura pe Putin și Krasnoselski și mergea foarte des la Chișinău. Cu Iulian care ura tot ce el iubea și iubea tot ce el detesta. De aia, l-a și omorât pe Iulian. Dar pe Ala nu, pentru că aceasta a reușit să fugă la Chișinău.

Unul dintre milițieni îl privea îngândurat pe Vova și se gândea că, probabil, agențiile de presă care vor colporta știrea că un tip din Tiraspol prins că a furat o bicicletă a recunoscut că e un criminal în serie și că a omorât șase oameni, nu vor spune și că acesta e un mare patriot rus, și poate că nu ar fi comis acele crime îngrozitoare, dacă victimele lui ar fi iubit Rusia.

Comandantul secției i-a mulțumit pentru bicicletă. Pentru că el nu-și mai amintea unde a lăsat-o. Știa că a lăsat-o undeva în oraș, dar nu-și mai aducea aminte unde. Iar Vova i-a găsit-o. De aia, l-a și lăsat să se întoarcă înapoi Donbass, ca să lupte mai departe pentru Rusia. Iar pe Ala l-a sfătuit s-o uite, s-o uite imediat cum va părăsi secția lor de miliție.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare