Introducerea integrării europene în Constituție a picat la a doua lectură în Parlament. Liderul PL, Mihai Ghimpu, după votarea în prima lectură, a cerut o pauză de jumătate de oră.

După pauză, în dulcele stil moldovenesc, PL-ul și PLDM-ul s-au răzgândit și au părăsit Parlamentul. Ce s-a schimbat în jumătate de oră? Și cât de mult e legată această răzgândire cu alta, celebră deja, a lui Marian Lupu, legată de limba română, când Constantin Tănase i-a dedicat editorialul: „M-am răzgândit! Științific sunt un bou!”.

PD-ul se joacă de ceva timp cu introducerea în Constituție a sintagmei integrare europeană. Democrații vor să fie și cei mai europeni, și cei mai pro-Moldova: cu alte cuvinte, vor să fie la putere cu orice preț. Dar când primesc recomandări de la UE sau de la Comisia de la Veneția, se fac că plouă și votează doar legile care le convin mai mult, care le asigură viitorul gras și în funcții. Moldova n-ar fi avut nevoie de introducerea sintagmei integrare europeană în Constituție, dacă guvernanții ar fi fost într-adevăr pro-europeni. Problema e că nu prea sunt. Dar “kapustă” de la UE vor. De fapt vor finanțări de oriunde, nu doar de la UE. 

Mihai Ghimpu a declarat cu mult timp înainte că va vota proiectul PD-ului doar cu asigurarea din partea lui Plahotniuc că în Parlament va fi votată și schimbarea rușinosului articol 13 din Constituție, să se spună clar că limba oficială în R. Moldova e limba română. Dar Plahotniuc se pare că n-a răspuns. Ori a crezut prea mult în puterea sa, ori nu prea l-a interesat. Oricum ai întoarce-o, situația nu e roz. 

Într-o țară normală, civilizat ar fi fost ca articolul 13 să fie demult modificat, înainte de-a introduce în Constituție decizii politice. Dar Moldova nu e un stat normal, de-abia poți spune că e un stat. Desigur că am pierdut azi din siguranța viitorului european, dar, pe de altă parte, nici cu sintagma introdusă în Constituție n-am fi fost total liniștiți, când la putere ar putea veni socialiștii.

Observând însă armonia din ultima vreme dintre PD și PSRM, putem crede că socialiștii ajunși la putere ar putea să le facă pe plac democraților, n-ar fi prima oară și (scuze de rimă) prea tare par din aceeași oală. Circul “european” continuă.