Mă gândeam zilele astea ce poți scrie de 1 decembrie, Ziua Națională a României și Ziua Unirii din 1918. Toate urările s-au scris deja, din păcate ies la suprafață și supărările în această zi de sărbătoare. La Chișinău basarabenii se bucură azi, deşi în noi e şi multă tristeţe – în 1918 altfel arăta ţara noastră. Şi noi făceam parte din ea, nu eram trecuţi la „românii de pretutindeni”. Eram pur şi simplu cetăţeni ai României, pe teritoriul României, nu „fraţii de peste Prut”.

M-am bucurat mult când am aflat că la Mitropolia Basarabiei va avea loc slujba de pomenire a eroilor neamului şi Te Deum, ca în toată România. Biserica a fost prea mică pentru câţi oameni şi preoţi au venit. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor. Măcar în credinţă şi noi, basarabenii, ne-am sincronizat cu România şi cu toţi românii.

La sfârşitul slujbei, Înaltpreasfinţitul Petru a ţinut o predică despre importanţa acestei sărbători şi despre jertfele aduse de mulţi români pentru a înfăptui unirea din 1918. După slujbă, preoţii, dar şi enoriaşii au mers la monumentul lui Ştefan cel Mare şi au depus coroane de flori.

Tot astăzi, de la 13.00, la Chişinău va fi întins un tricolor de un kilometru: de la monumentul lui Ştefan cel Mare până la Academia de Ştiinţe. La Bruxelles, diaspora din România şi din Basarabia vor avea un miting, în care se va spune clar pentru toată Europa că Basarabia e România.

Noi continuăm să visăm ceea ce bunicii noştri au prins, apoi le-a fost răpit. Ceea ce au visat părinţii noştri. Ceea pentru ce s-au jertfit mulţi eroi români. O Românie în care să ne regăsim şi de care să fim mândri. Estul, aşa cum a spus astăzi  Înaltpreasfinţitul Petru, nu ne-a adus nimic bun, în atâţia ani de ocupaţie, apoi de influenţă agresivă.

Bunicul meu cânta Dac-am plecat Ardealule din tine, nu Kazaciok.

La mulţi ani, România!

Doamne ajută!