Testul cel mai important al activității executive în orice stat al lumii este modul în care gestionează crizele, cu precădere urgențele civile. E un spațiu extrem, greu de păcălit prin aparență și improvizație. E testul suprem pentru orice administrație de stat, pentru că expune în mod real capacitatea administrativă și adaptabilitatea în sensul prevenirii crizelor de tipul celor care deja au avut loc. Unui asemenea test a trebuit să-i facă față Guvernul Republicii Moldova odată cu explozia și tragedia din strada Moscova din raionul Râșcani al capitalei.

E adevărat că la capitolul serviciul de urgență, experiența și cooperarea e veche. Sistemul SMURD a fost exportat din România în Republica Moldova, așa cum IGSU are baze relevante în diferite sisteme de urgențe, care îl fac funcțional. Dar nu mai e vorba despre crize simple, nici măcar de urgențe multiple cod roșu – vezi cazul accidentelor rutiere cu victime multiple. De data asta e vorba despre o explozie determinată fie de o butelie defectă sau de o acumulare de gaze. Ancheta va demonstra care sunt detaliile cauzei. Cert e, potrivit IGSU, că în urma deflagrației a fost confirmat decesul a 4 persoane - o femeie în vârstă de 30 de ani, un minor de 4 ani și un bărbat în vârstă de 77 de ani decedat la spital, dar și a unei femei a cărei identitate urmează a fi stabilită. 

Faptul că un asemenea accident are loc a testat mai întâi reacția generală a serviciilor de urgență, dar și dimensiunea administrativă, empatică, susținerea umanitară și a familiilor care au pierdut membri și locul unde să trăiască. E extrem de important în opinia publică, nu neapărat pentru că ar aduce puncte celor care gestionează corect situația, cât pentru că nu-i depunctează și nu-i expune în cazul blocajului administrativ, lipsei inițiativei, a procedurilor, imposibilitatea reacției sau în lipsa științei și capacității de a reacționa potrivit.

Însă o parte și mai importantă este cea a reconstruirii și recuperării după această criză. Aici intervine știința în managementul crizelor. Posibilitatea de a aduce supraviețuitorii - în fața opiniei publice care judecă pas cu pas, și asta extrem de critic – la o situație comparabilă cu cea anterioară exploziei, măcar din punctul de vedere al unei vieți decente și posibilitatea de a trece iarna sub un acoperiș. Cerința e critică. Aici se judecă a doua parte a acțiunii guvernamentale post-criză.

Dar poate partea cea mai relevantă și cea cu punctele cele mai importante, este capacitatea de a învăța din criză și de a adapta structura administrativă pentru a preveni crize similare ulterioare. Încă nu avem un rezultat final al investigației, nu știm dacă era un defect la nivelul buteliei de gaz sau o acumulare de gaze la origine, dar pe ambele direcții, administrația trebuie să reacționeze. 

Mai întâi, un control complet trebuie stabilit la cei care produc și umplu butelii. E o problemă majoră cât lucrurile sunt întâmplătoare și se fac pe sub mână, artizanal. Controalele trebuie să elimine variantele acestea improvizate, care creează probleme ce pot duce, la extrem, la accidentele pe care le-am văzut. A doua direcție vizează locurile clasice, oficiale, care rezolvă aceste umpleri și schimbări de butelii, unde controalele trebuie să creeze teste clare care să evite asemenea întâmplări, când explozia provine din această sursă, cu o butelie cu defect sau defectată la umplere. În fine, în caz de acumulare de gaze, sistemul de senzori montați obligatoriu în apartamente, impuse prin lege, ca și verificările în interiorul asociațiilor pentru fiecare apartament în sine sunt soluția.

E adevărat că soluția reală nu vine de aici. Nu se pune problema ca să se rezolve peste noapte, dar varianta încălzirii cu butelii în bloc, căratul la etaj, funcționarea în spații închise este un barbarism la nivel locativ, mai ales când vorbim de blocuri de locuințe în comun. Aici ori există soluții de introducere a unui sistem centralizat de gaz ori blocurile de acest tip trebuie dărâmate în timp și înlocuite cu unele sigure. E o decizie politică strategică ce trebuie luată, cu consultarea proprietarilor și chiriașilor, cu un timp suficient de tranziție și mutare. Iar a rata oportunitatea unei asemenea tragedii pentru a obține susținere publică pentru o decizie impopulară este o impunitate.

Da, e greu, e costisitor, e grav, dar trebuie făcut și acest pas. Aceasta înseamnă responsabilitate, chiar dacă suntem în pragul unei campanii electorale. Așa demonstrează autoritatea că își asumă pe deplin responsabilitățile ce-i revin, în primul rând cea pentru cetățenii săi, pentru viața lor, pentru sănătatea lor, pentru proprietatea lor și a vecinilor. Acesta e testul suprem în managementul crizei în cauză.

Autoritățile au anunțat faptul că preturile de sector și gestionarii fondului locativ vor verifica blocurile de locuințe în care se utilizează butelii de gaz. De asemenea, Primăria municipiului Chișinău face apel către cetățeni să fie prudenți în folosirea instalațiilor și a buteliilor de gaz. În plus, autoritățile municipale îndeamnă chișinăuienii să sesizeze cazurile privind pericolele de explozii și incendiu din partea consumatorilor casnici, dar și din localurile de alimentație publică și unitățile comerciale.

Acțiunea și intervenția e corectă până în acest punct. Primii responsabili au intervenit la timp și corect. Și pe dimensiune umanitară reacția a fost corectă și bine dozată, fără ca cineva – putere sau opoziție – să aibă tentația de a valorifica politic situația, fapt ce ar fi adus costuri majore. Rămâne de văzut ajutorul durabil în timp, cel pe termen lung, dar mai ales evaluarea situației și a lecțiilor învățate, respectiv a prevenirii ca asemenea crize să se repete. Deci măsuri drastice și reacții potrivite pentru a scăpa de perspectiva acumulărilor de gaz, în primă fază, apoi de a scăpa de butelii în blocuri. Aici e testul suprem și vom vedea cât va putea asuma actuala putere în această direcție și dacă legislația va putea trece pentru a marca și susține această perspectivă.