Întrebarea din titlul nu-i deloc retorică. Chiar mă interesează cât va dura acest balamuc? De câte ori urmează să mai fie suspendat președintele Igor Dodon de acum încolo pentru una și aceeași infracțiune – refuzul de a semna decretele de numire în funcție a miniștrilor?

O comedie amară

Vreau să știu dacă o putem scoate la capăt cu actualul șef al statului? Dacă fentarea jucăușă a Constituției de către acesta are vreo limită? Cât i se va permite încă să cadă în recidivă fără ca justiția autohtonă să se umple de penibil?

Suspendat pentru a patra oară, Dodon a devenit un subiect de cancan, giumbușlucurile sale stârnind o stare de amuzament general. În presă, în blogosferă și pe rețelele sociale se face bășcălie. Lumea se prăpădește de râs. Foarte bine. Un pic de veselie nu strică, desigur.

Numai că  gluma se îngroașă. Suspendările fără de sfârșit se constituie deja într-o comedie amară în care râsul se împletește cu plânsul. Urmărim  cu toții  un spectacol tragi-comic.

Destituirile interminabile ale președintelui parcă ar fi desprinse dintr-o poveste despre stupid peoples.  Ca la noi, la nimeni, vorba poetului. Realitatea ni se înfățișează în toată goliciunea ei jalnică, dând în vileag și provincialismul societății, și imaturitatea clasei politice.

Se creează impresia  că Dodon provoacă în mod deliberat propria suspendare pentru a se victimiza. Pentru a rămâne în centrul atenției. Ca să-și atingă scopul, pare dispus să găsească cele mai jenante pretexte, știind bine că nu va fi sancționat în mod corespunzător nici de electorat, nici de justiție.

Trollii, paracetamolul și aspirina

Să le luăm pe rând. Considerentele pe care le invocă președintele pentru a călca în picioare Constituția ne jignesc inteligența. Ori de câte ori  deschide gura, mintea noastră ni se strânge precum țepii unui arici în fața primejdiei iminente.

Motivele pe care le aduce Dodon pentru a justifica, bunăoară, refuzul desemnării în funcție a Silviei Radu par să fie plagiate din inepțiile unor trolli de pe rețelele sociale. El susține, de exemplu, că aceasta nu poate deține portofoliul de ministru, deoarece, nefiind medic, „nu cunoaște diferența dintre paracetamol și aspirină”.

Ei bine, trecem peste faptul  că un ministru  este eminamente un om politic, nu un director de spital sau un șef de firmă. În țările scandinave, precum  și în alte state europene, în fruntea Ministerului  Apărării s-au aflat femei care nu au fost soldați în termen și nu au absolvit o școală militară. Asta nu le-a împiedicat să-și facă datoria onorabil. Exemple de acest gen pot fi aduse cu nemiluita.

Ministrul, repet, e un manager politic. De aceea, pentru un membru al Guvernului sunt suficiente studiile în materie de drept sau economie. Silvia Radu satisface aceste rigori. Este licențiată în Drept la Universitatea din Navarra (Spania) și în Managementul Afacerilor la USM (Republica Moldova). 

Ceea ce-i scapă lui Dodon și deopotrivă trollilor din care se inspiră el este faptul că Silvia Radu a fost propusă nu în postul de șef al sectorului sanitar, ci în funcția de Ministru al Sănătății, Muncii și Protecției  Sociale. Cu alte cuvinte, ea urmează să conducă un organ politic care înglobează nu unul, cu trei domenii. Ce profesie, dacă ne luăm după logica lui Dodon și al trollilor, ar urma să îmbrățișeze ministrul în aceste condiții: cea de medic, cea de specialist în piața muncii sau de expert în asistența socială. Sau toate trei?

Răspunsul este evident. Ministrul înainte de toate trebuie să fie un politician. Unde mai pui că Silvia Radu chiar cunoaște domeniul asistenței sociale. Atâta timp cât a condus Compania Union Fenosa a fost remarcată de Reprezentanța UNICEF în Moldova ca fiind inițiatoarea unor campanii de anvergură socială.

Un președinte recidivist

Aș vrea să fiu bine înțeles. Nu pledez cauza Silviei Radu. Nu pun mâna-n foc că va fi un bun ministru. Asta va arăta timpul. Țin doar să demonstrez că argumentele în baza cărora președintele nu acceptă să o desemneze în funcție sunt și mincinoase, și ridicole.

Și mai grav însă este faptul că refuzul în repetate rânduri de a numi miniștrii propuși de premier, așa cum cere Legea Supremă, l-au transformat pe Dodon într-un delincvent cu multiple antecedente penale. Ilegalitățile îi sunt trecute chiar în cazier. Altfel spus, actualul șef al statului este un recidivist.

Dacă un găinar fură pentru prima oară o pasăre de curte din coteț, va fi amendat. Dacă repetă aceeași faptă, va fi condamnat cu suspendare. Dacă comite aceeași contravenție pentru a treia oară, va fi considerat recidivist și va fi închis. 

Cu toate că se comportă aidoma unui găinar, Dodon e un infractor periculos. Și nu doar pentru faptul că vina lui este mult mai mare decât a unui huligan de cartier. Rămânând practic nesancționat pentru încălcările repetate ale Constituției, el trimite un semnal populației că înalții funcționari ai statului pot scuipa de sus pe legislația în vigoare fără a suporta vreo consecință. Astfel, în societate se induce ideea de debandadă, de neglijare a justiției, de dispreț față de  lege.

Dodon va pleca, bineînțeles, într-o bună zi din fotoliul moale de președinte, așa cum pleacă toți înalții demnitari. Atâta doar că ar putea să fie prea târziu.

Dacă se va retrage în momentul când i se va împlini mandatul, și nu pasibil de pedeapsă pentru nelegiuirile sale, va îngropa definitiv statul la care zice că ține foarte mult. Pentru că un stat clientelar, părtinitor, incapabil să elimine o piesă defectă din mecanismul său nu-i decât o himeră.