Trimisul special al Statelor Unite pentru conflictul din Donbas, Kurt Volker, a anunțat pentru The Guardian, într-un interviu, că Statele Unite sunt gata să extindă livrările de arme către Ucraina pentru a reconstrui marina militară ucraineană – decimată după anexarea Crimeii, scufundarea și confiscarea de vase, după dispariția porturilor de bază din peninsulă – dar și apărarea anti-aeriană - marcată de lipsuri cronice de dotare și de prezența unor capabilități sovietice învechite, sau altele de proveniență rusă, incapabile să lovească ținte din partea agresorului de la Răsărit.

Decizia ar urma să compenseze o altă problemă majoră actuală, respectiv ofensiva rusă pentru preluarea de facto a Mării Azov și strâmtorii Kerci, accentuate după darea în folosință a podului către Crimeea peste strâmtoare.

Preocuparea americană a fost marcată inclusiv printr-un comunicat al Departamentului de Stat, după ce Ucraina ceruse o misiune de escortă sub egidă ONU sau chiar NATO pentru vasele sale de transport mărfuri din porturile de la Marea de Azov, cu preponderență din Mariupol, al doilea port ca importanță al țării.

Reacția americană ar viza și sancționarea Rusiei care susține militar, logistic, prin soldați și echipamente de ultimă oră, trupele militare separatiste pe care tot ea le-a construit în Estul Ucrainei din voluntari, mercenari, foști pușcăriași de drept comun ruși și din separatiști locali, antrenați în tabere de pregătire militară, foști membri din asociațiile de veterani sovietici din Afganistan și alte categorii de tineri înrolați în trupele separatiste.

Numărului mare de transporturi „umanitare” ruse necontorlate de OSCE, care aduc muniție și pleacă cu coșciuge din războiul din Donbas, SUA încearcă să le replice cu arme defensive puternice și creșterea capacității de apărare a Ucrainei pe mare și în aer, odată ce pe uscat lucrurile evoluează în sens pozitiv, capacitatea fiind restabilită și noua armată antrenată la standarde occidentale.

În luna aprilie, Statele Unite au decis și livrat ulterior lansatoare anti-tanc Javelin, o formulă simbolică de sprijin pentru apărarea terestră a Ucrainei și un semnal către Kiev privind sprijinul militar, semna și către alte capitale privind susținerea oricărui transfer de armament și sprijin în apărarea Ucrainei, deci și a flancului Estic, dar și către Moscova, în baletul diplomatic și de poziționare simbolică ce marchează interesele și liniile roșii ale celor doi mari actori.

Ucraina e o linie roșie și orice atac mai departe, spre interiorul teritoriului controlat de autoritățile legitime de la Kiev, va fi considerat agresiune și vor urma consecințe importante. Chiar și actualul anunț privind refacerea capacității navale și antiaeriene și livrarea de arme letale e rezultatul ofensivei rampante a Rusiei în Marea Azov și în largul portului Odessa, blocat o dată de către Rusia care a interzis traficul din și spre cel mai important port al Ucrainei.

În luna mai, Congresul SUA a votat asistența militară pentru Ucraina, în 2019, în valoare de 250 milioane de dolari, incluzând aici arme letale. A mai făcut-o și în trecut, dar acum doi ani rezoluția sa a fost blocată de către administrația Obama, în timp ce administrația Trump a deblocat transferurile în decembrie 2017. Dacă sprijinul cu Javelin era unul mai degrabă simbolic, refacerea capabilităților navale și antiaeriene non-ruse reprezintă un sprijin major și o reașezare strategică relevantă pe teren, la linia de demarcație de facto între Occident și Rusia.

Nu-i vorba, și Rusia continua să înarmeze, să pregătească și să furnizeze personal trupelor separatiste din Donbas, după cum a arătat raportul din august al minsiunii de monitorizare a OSCE din Donbas, în urma imaginilor capturate de drone. Echipamente noi, tehnologic avansate, livrate de Rusia prin frontiera comună din zona separatistă, necontrolată de către Kiev, au ridicat semne de întrebare chiar asupra unei viitoare iminente ofensive ruse și pro-ruse în Donbas. Oficialii americani estimează la 2000 numărul de militari ai Armatei ruse propriu-zise prezenți în Donbas.

E adevărat că majoritatea combatanților sunt asigurați de voluntari, companii militare private ruse și personal recrutat local. Conflictul s-a soldat cu 10.500 morți, cu precădere în perioada sa explozivă din 2014, dar mor zilnic oameni și în conflictul de joasă intensitate de azi.

Acest anunț făcut de Kurt Volker ar putea fi rezultatul și a unor nemulțumiri în creștere și frustrări ale Washingtonului față de lipsa de progrese, blocajul substanțial al părții ruse în negocierile din formatul Normandia – cu Franța și Germania- lipsa de progrese în aplicarea acordurilor de la Minsk – Rusia tot cere Ucrainei să facă concesii, or alegeri libere în stare de ocupație și fără controlul asupra regiunii și libertatea de mișcare a partidelor ucrainene nu e acceptabil, în timp ce Rusia refuză retragerea tuturor categoriilor de trupe și armament – dar și în privința canalului de comunicare rusoamerican Volker - Surkov.

Trimișii speciali s-au întâlnit dar fără succes și fără progrese, iar Kurt Volker susține că divergențele în privința introducerii misiunii ONU în Donbas sunt mari, în continuare, pozițiile fiind practic neschimbate, iar progresele nu se așteaptă înaintea alegerilor generale din noiembrie 2019 și prezidențialelor din mai 2019 din Ucraina.

Vladimir Putin dorește să se implice în alegerile din Ucraina – SUA a promis deja sprijin pentru contracararea acestor ingerințe – și să vadă ce rezultate vor urma. Abia ulterior, pe noua tablă așezată, vor exista eventuale cedări și pași înainte. Până atunci însă, Rusia pierde pas cu pas, tinerii și populația ucraineană în general lipindu-se tot mai mult de perspectivele prooccidentale și refuzând sincer relațiile cu Rusia, pe care o califică drept inamic, după anexarea Crimeii și agresiunea militară din estul Ucrainei.

SURSA: Evenimentul Zilei