În 2009 scriam un editorial care se numea Moldova – de vânzare, la deja dispăruta revistă Stare de Urgență. Au mai trecut nouă ani de atunci.

În 2009 ne imaginam cu toții o altfel de Moldovă în 2018. Au fost deschise în acea perioadă mai multe televiziuni, presa parcă începea să fie mai liberă, se auzeau voci diferite și diverse, realitatea parcă o lua într-o direcție bună, oamenii se săturaseră de dictatorul Voronin și de gașca lui. Se părea că Moldova alege democrația, că orice formă de stagnare îi provoacă repulsie.

Dar acum, în 2018, pot scrie cu aceeași lejeritate un editorial care să se numească Moldova – de vânzare. Moldova, ca țară, fâlfâie continuu, cerșește fonduri din stânga și din dreapta, dar odată primiți banii – dispar în conturi obscure. Prea puține rezultate se văd.

Am putea da vina pe politicieni și am avea dreptate. Da, ei sunt cei mai corupți, ei au furat până și speranțele noastre, ca să nu mai vorbesc de scheme sofisticare prin care nu lasă să le scape nici un bănuț venit din afară. Nu se lasă până nu vând și ultimul depozit abandonat prin vreun sat sau vreo brigadă de tractoare părăsită.

La fel ca în cazul Anului Centenar, Ziua Independenței e mai mult un motiv de jale și de plâns. Zic de Anul Centenar, pentru că e greu să serbezi reîntregirea țării din afara ei. Și Ziua noastră a Independenței s-ar putea numi Ziua Dependenței. Armata Rusă a ocupat Transnistria și face manevre pe Nistru, un episcop separatist ca Marchel, cu crucea la gât, dar cu secera și ciocanul în piept nu se sfiește să țină conferințe de presă, iar toată Mitropolia Moldovei de sub Patriarhia Rusă susține transparent toți candidații Moscovei.

E și vina noastră, a alegătorilor. Suntem văzuți ca niște oi și nu pot spune că percepția este greșită. E destul să te uiți la Ilan Șor. Un fraier care a dus o țară în stare de criză. A fost prins cu băncile în sac (eh, ce vremuri, cu mâța!), iar ca rezultat a fost ales primar. Pentru niște firimituri e elogiat de presă, de pensionari, de oricine. 

Un respect aparte avem cu toții pentru veteranii Războiului nostru de Independență, de pe Nistru. Acum vedem că o parte din ei au cedat și l-au decorat pe Șor. Ce înțelegem din asta? Că Moldova e de vânzare? Nu, Moldova a fost deja vândută. Iar mâine, Krasnoselski, liderul separatist, se va plimba la braț cu președintele Moldovei la Condrița. A mai rămas ceva de furat, de trădat, de vândut?  Vom vedea.