Cu toții ne mirăm la ultimele campionate europene și mondiale de fotbal cum selecționata Islandei se poate bate de la egal la egal cu marile puteri ale fotbalului. Islanda are o populație de doar 325 mii de locuitori, cam o treime cât are Chișinăul, o zecime cât Moldova, ca să nu mai compar cu România, care din păcate în ultimele decenii de asemenea a fost absentă de la marile competiții fotbalistice.

Deja nu e un secret: rezultatele Islandei vin după investiții în educație și sport. Raportat la numărul de locuitori, Islanda este țara care editează și traduce cele mai multe cărți din lume. Ce să mai vorbim, când aproape 10 % din islandezi au publicat câte-o carte? La noi am putea spune că într-o casă din 10 există o carte. 

Dar să revin la Moldova, care recent și-a amintit că avem fotbal și fotbaliști. Acest lucru i se datorează tânărului (18 ani) Virgiliu Postolachi, legitimat la echipa PSG. Virgiliu Postolachi a emigrat în Franța împreună cu familia la doi ani, deci toată educația și-a primit-o în Franța. Probabil că familia lui a plecat din Edineț nu de viață bună (ne amintim cum era la începutul anilor 2000, dar nici acum nu umblă câinii cu colaci în coadă, doar Șor cu cârnațul). După ce a debutat la prima echipă a PSG-ului, știrile din sport din Moldova parcă s-au mai înviorat. Reporterii și-au amintit și de alți fotbaliști, de prin diverse campionate. Dintr-odată parcă avem fotbal, deși la știrile din sport până acum erau ignorate și scorurile meciurilor dintre echipele din Divizia Națională.

Desigur că e bine că atenția asupra lui Virgiliu Postolachi se extinde și asupra altor sportivi și asupra sportului moldovenesc. Dar de fiecare dată când vorbim de tânărul și talentatul fotbalist, ar trebui să ne amintim că Moldova nu l-a ajutat cu nimic în cariera lui, că dacă ar fi rămas aici, cel mai probabil, s-ar fi lăsat de fotbal. Pentru că Moldova nu pune accentul nici pe sport, nici pe educație și nici pe cultură. Suntem la alt pol în comparație cu Islanda. Chiar și cuvântul comparație sună aiurea.

Deși e curtat de Moldova, Franța și România, se pare că Virgiliu Postolachi este mai interesat de convocarea la naționala României. Noi îl vom urmări în orice selecționată va merge, dar se pare că acum a ales corect, deși încă nu are cetățenia română. O va redobândi, cum facem cu toții. România îi poate oferi mult mai multe decât Moldova. Virgiliu probabil va proceda ca scriitorii din Moldova, va „publica” în România. Iar noi, cei rămași, să admirăm ruinele Stadionului Republican.