Auzi frate să mă aresteze că le-am dat copiilor ouă clocite? Ei şi ce dacă le-am dat? Ce a murit vreunul? Nu a murit niciunul. Mare lucru. Să ştiţi de la mine, cartofii trecuţi sau merele un pic stricate sunt chiar mai bune şi mai gustoase decât alea nealterate? Vă spun eu. Ehehei. În studenţie câte ouă clocite am mâncat şi nu mi-am pierdut papucii. Nu mă uitam că miros urât,  şi  că erau stătute, şi le înfulecam pe rupte. De câte ori am băgat în mine cartofi stricaţi, pâine mucegăită care îmi lăsau un gust coclit în gură, dar asta nu m-a împiedicat a doua zi să merg la facultate şi să mă duc chiar şi  la discotecă. Dimpotrivă chiar,  ouăle alea clocite mi-au salvat viaţa.

De ce le-am dat ouă clocite? Pentru că erau mai ieftine, de aia.  Şi chiar nu aveam bani bani să cumpăr ouă ca lumea?

Da, da, recunosc că mi-ar fi ajuns. O parte din bani însă mi i-am băgat în buzunar. De ce am făcut-o? Dar cum să trăiesc cu trei mii de lei pe lună? Cum? Am şi eu trei copiii acasă şi un soţ şomer, imobilizat la pat, spuneţi-mi şi mie cum să-i întreţin pe tustrei cu trei mii de lei pe lună? Ei însă vor în fiecare zi să mănânce. Nu-i interesează ce leafă primesc eu, vor să zilnic să mănânce, iar leafa mi se termină cam la o săptămână după ce o primesc ? Şi ce să fac după ce mi se termină ? Să cerşesc?

Da, da, e adevărat că şi mie îmi este milă de copiii ăia de la grădiniţe, însă trebuie să vă spun sincer că şi copiilor mei le-am dat să mănânce ceea ce mâncau ei.  Da, da, şi copiii mei. Ba şi mai mult, nu o să mă credeţi, dar şi eu am mâncat ouă clocite şi cartofi stricaţi. Da , da, şi eu, iar soţul meu, niciodată nu uita să-mi spună că sunt foarte gustoşi, pentru că să ştiţi de la mine, nu contează ce produse ai, contează cum găteşti. Cine ştie să gătească bine, poate face o mâncare delicioasă şi din cartofi stricaţi.

Toţi copiii sunt vii şi sănătoşi şi asta înseamnă că dracul nu mai e chiar aşa de negru cum vreţi să-l prezentaţi. Dumneavoastră mă acuzaţi că sunt coruptă şi că m-am căpătuit pe seama unor sărmani copii, da de ce nimeni nu mă plânge şi pe mine de milă?

Ce ştiţi dumneavoastră despre mine ca să mă arestaţi?  Eu de doi ani de zile nu am mai luat prânzul, pentru că pur şi simplu dacă aş fi mâncat eu la prânz nu aş fi avut ce să-I dau seara la cină soţului şi copiilor. Da, da, ăsta e adevărul. La mine nimeni nu se gândeşte. Acum toţi mă arată cu degetul. Corupta dracului.  Călăul copiilor. Dar oare ştiţi că şi eu sunt bolnavă de diabet şi niciodată nu-mi ajung bani de medicamente?

Auzi frate nu le place că le-am dat copiilor să mănânce produse alimentare alterate, dar dacă nu le-aş fi dat, poate că acum nu aş mai fi fost în viaţă şi nu aţi mai fi avut pe cine să arestaţi?

Mă invtiaţi să mănânc?  Dar ouăle astea sunt clocite rău? Eu ouă aşa de clocite nu le-am dat copiilor!

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare