România a reușit să obțină câștiguri importante la summitul NATO, chiar dacă ele nu au fost anunțate într-o conferință de pregătire înainte de plecarea la summit, la Cotroceni, nici nu au fost clamate pe deplin după summit, ci s-a preferat o manieră discretă și secvențială de promovare a acestor câștiguri, în conferința de final.

Avantajul a fost, într-adevăr, coerența abordărilor Președintelui și membrilor Guvernului aflați la summit, cu sincopele inerente, date de anumite momente ale disputelor interne sau de tentația de a fura startul și a asuma imagine a unora din cei implicați și cu responsabilități politice.

Un fapt extrem de important, chiar în absența reprezentanților oficiali de la Chișinău, Republica Moldova a fost prezentă la summit și a beneficiat de cele mai importante garanții și cel mai solid sprijin politic al Alianței de când există ca stat independent, la solicitarea României și cu sprijinul tuturor aliaților. După Adunarea Generală a ONU și rezoluția pentru retragerea trupelor ruse, după Rezoluția Adunării parlamentare a OSCE, după Rezoluția similară din Congresul SUA, iată că și NATO marchează, în Declarația finală a summit-ului, asumată de toți cei 28 de aliați, retragerea trupelor ruse din raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, acolo unde staționează fără acordul statului gazdă.

Securitatea la Marea Neagră, securitatea și apărarea Aliată, proiecția securității la statele partenere

Președintele Klaus Iohannis a marcat trei câștiguri în conferința sa de presă. Ele au fost reluate ca atare de Ministrul Apărării, Mihai Fifor, a doua zi, la conferința dedicată de la Ministerul Apărării:

Împreună cu ceilalți aliați de pe Flancul Estic, România a obținut o acceptare și recunoaștere de către aliați a importanței Flancul Estic, întărirea prezenței aliate pe Flancul Estic, Apoi un centru de comandă și control de nivel general de trei stele, operational, pentru întreaga regiune, cu circa 400 de ofițeri de stat major din toate țările NATO când va fi pe deplin operațional, și o creștere de relevanță și vizibilitate a Brigăzii Multinaționale NATO de la Craiova, de la destinația pentru exerciții comune la cea de prezență mai solidă, în drumul spre brigadă pentru toate tipurile de operațiuni aliate, complet operațională și desfășurabilă unde e nevoie, la frontiera alianței. Aici mai sunt pași de făcut.

Dar poate cea mai important realizare a fost sesiunea dedicată Mării Negre, organizată la inițiativa și prin demersul României, care au avut ca invitați partenerii Georgia și Ucraina. Republica Moldova a lipsit nemotivat și inexplicabil, aș spune eu, în condițiile în care cele trei state au obținut angajamente aliate nemai-întâlnite, inclusiv cererea imperativă de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul lor, unde staționează ilegal. Pe aceeași dimensiune, există planuri de contingență și apărare, de dezvoltare a apărării și descurajarii pentru regiunea Mării Negre, există o prezență militară aliată constantă în zona Mării Negre, iar postura NATO a fost întărită la acest Summit și, în general, și în Marea Neagră, pe toate dimensiunile.

Statistic, numai în Declarația Finală a Summitului NATO de la Bruxelles, România a fost menținată în 3 din cele 50 de capitole ale documentului, iar Marea Neagră a fost menționată de 4 ori în două articole, 19 și 26, ca zonă de interes strategic a Alianței, statut care determină creșterea substanțială și angajamentul în ceea ce privește apărarea și descurajarea.

Astfel, la capitolul 26 se menționează dezvoltarea prezenței avansate adaptată în regiunea Mării Negre. “În România, o brigadă multinațională-cadru pentru instruirea trupelor terestre ale aliaților este constituită, și în prezent se lucrează în continuare la dezvoltarea capacității brigăzii de a contribui la întărirea posturii de apărare și descurajare a Alianței. O serie de măsuri aeriene și maritime pentru regiunea Mării Negre au condus la o creștere substanțială a prezenței și activității maritime a NATO în Marea Neagră. Salutăm progresul înregistrat în direcția implementării depline a măsurilor agreate, și în special în domeniul maritim, constatând că sunt necesare în continuare eforturi suplimentare”.

Articolul 30 menționează contribuțiile aliate la comandă și control prin Structura de forțe NATO. Documentul notează “Luăm notă de oferta României de a dezvolta o capacitate terestră de comandă și control la nivel corp de armată pe teritoriul său pentru a contribui la planificarea procesului de reîntărire în regiune, precum și de oferta Danemarcei, Estoniei și Letoniei de a consolida în continuare comanda și controlul în regiunea Baltică prin stabilirea unui Comandament multinațional de divizie complementar. Luăm notă de oferta italiană, pe baze rotaționale, privind un Comandament de divizie pentru susținerea activităților vizate de Cadrul consolidat pentru sud.”

De asemenea, România este menționată în contextul art 38 despre Apărarea anti-rachetă prin scutuld e la Deveselu: “NATO BMD se bazează pe contribuții naționale voluntare, îndeosebi mijloacele Abordării Adaptive în Etape a Sistemului SUA de Apărare Antirachetă din România, Turcia, Spania și Polonia. Contribuții naționale voluntare suplimentare vor aduce robustețe capacității.”

Conștientizare deplină a agresivității Rusiei la frontiera de Est a Alianței și în raport cu partenerii, Georgia, Ucraina și Republica Moldova, expunerea explicită a tuturor actelor și faptelor de agresiune ale Rusiei la adresa aliaților, NATO și Occidentului, angajamentul de apărare și adaptare continuă la nevoi sunt materiale extremd e importante care marchează fără dubiu realizări ale tuturor aliaților din regiune, din Flancul Estic, inclusiv România. Apoi recunoașterea capabilităților noi și adaptării continue, ca și acordarea României a comandamentuluid e comandă și Control și perspectiva Brigăzii de a deveni una permanentă, pentru toate tipurile de operațiuni sunt câștiguri de netăgăduit ale României la summitul NATO.

Sprijin deplin pentru partenerii Alianței: Georgia, Ucraina, Republica Moldova

Cât despre partenerii NATO și vecinii României, Ucraina și Georgia au documente dedicate foarte puternice, dar în articolul 7 din Declarația finală, afirmațiile și câștiguriule politice sunt extrem de puternice pentru cele două state și pentru Republica Moldova. Mai întâi, NATO reitereazăsprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și a Republicii Moldova în cadrul granițelor acestora recunoscute pe plan international și face apel la Rusia să își retragă forțele staționate în cele trei țări fără consimțământul acestora.

NATO condamnă cu fermitate anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii de către Rusia, anexare pe care afirmă din nou că nu o recunoaștem și nu o va recunoaște. Sunte menționare sancțiunile aliate împotriva Rusiei pentru această acțiune a Rusiei și pentru agresiunea militară din Estul Ucrainei, NATO cerând Rusiei să înceteze orice sprijin pentru grupurile militante și să înceteze intervenția militară în regiunile Donetsk și Luhansk, să își retragă trupele, echipamentul și mercenarii de pe teritoriul Ucrainei.

Tot NATO cere Rusiei să revină asupra recunoașterii regiunilor din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, drept state independente, să implementeze acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Georgiei, să pună capăt militarizării acestor regiuni și să înceteze construcția de obstacole asemănătoare frontierelor. De asemenea, pentru Republica Moldova, NATO cere Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Alianța se angajează să sprijine reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova.