Donald Trump a fost actorul principal și personajul dominant al summitului. El a început summitul marți, 10 iulie, cu declarația de la plecare privind solidaritatea și lipsa investițiilor în apărare și a contribuțiilor solidare la 2% din PIB, în stilul său abrupt, dur, direct, complet ieșit din uzanțele diplomatice ale relațiilor dintre state și din cadrul Alianței, necunoscut finilor diplomați europeni și scorțoșilor birocrați de la Bruxelles.

A continuat, la sosirea la summit, cu declarația privind dependența Germaniei de Rusia în privința gazului, și critica la adresa Nord Stream 1 și 2.

Deci Donald Trump a ocupat scena, arena, a creat intriga și a acoperit cu titluri agențiile de presă și toată mass media, în stilul său binecunoscut. Dincolo de manieră, dacă ne uităm la conținut, vorbim despre un angajament al investițiilor în Apărare și capabilități și solidaritatea Alianței care există adoptat încă din 2014.

Reafirmat de Trump în campanie, în limbajul său propriu, cu agresivitatea și lipsa de delicatețe diplomatică, de manieră și limbaj adecvat, dar cu același conținut.

Și astăzi, Donald Trump vorbește despre respectarea angajamentului, statele și-au asumat până în 2024 realizarea țintei, toate statele, majoritatea au crescut cheltuielile și devansat termenele. Trump a insistat acum ca ținta să fie atinsă mai repede – 2% din PIB apărare, peste 20% capabilități militare noi, pentru apărarea fiecărui stat, iar acum a venit cu presiunea pentru creșterea acestei ținte, fiind aruncată tentativ nivelul de 4% din PIB pentru viitor. Nimic nou, nimic ieșit din comun, doar o reluare, în manieră proprie, a aceluiași subiect.

Ca și în cazul Nord Stream, criticat deja de 12 state din Estul Europei, considerat de Germania o investiție privată, a unor companii, nu a statului. SUA a abordat a doua zi, în timpul dezbaterii pe Marea Neagră, alături de partenerii georgian și ucrainean, această temă tot în formă abruptă, și tot cu acuzații la Germania și alte state nominalizate.

Motiv pentru care a creat din nou evenimentul: partenerii, inclusiv reprezentanții UE, au fost invitați afară, la fel și restul delegațiilor aliate, rămânând formatul restrâns al șefilor de delegații plus ambasadorii pentru un Consiliul Nord-Atlantic ad hoc prelungit, care a dat agenda peste cap. Numai bine pentru a face din nou titlurile, a dat peste cap agenda summitului NATO și a anula întâlnirile bilaterale, amânând reuniunea pe Afganistan.

Pe fond, Donald Trump a spus aliaților, din postura investitorului a 70% în bugetul apărării aliat, după o revenire de la 80% când a preluat mandatul: fraților, sunteți serioși? La sfârșitul Războiului Rece SUA plătea 60%, acum a ajuns la 80%, nu e normal. Am redus la 70% dar trebuie să investiți în propria apărare dincolo de dezvoltare economică și competiția făcută nou, amercianilor, partenerii voștri.

Apoi sunteți serioși? Declarăm cu toții că Rusia e inamicul, marcăm agresiunea sa pe toate dimensiunile, dar unii fac afaceri cu ei, îi ajută să aibă resurse și să investească în domeniul militar, amenințându-ne aliații din flancul Estic și partenerii, state independente, din spațiul post-sovietic?

Ar trebui coerență, întărită apărarea și descurajarea și tăiate sursele de finanțare ale militarizării Rusiei, întărite sancțiunile ca să tăiem răul de la rădăcină, să pot lucra cu Putin și să evităm războiul pe care nu și-l dorește nimeni, pentru că Putin nu înțelege de vorbă bună.

Donald Trump a marșat pe o abordare contondentă, dar realistă și de conținut, împărtășită și de alți aliați pe fond, nu neapărat în maniera de abordare contondentă a lucrurilor.

Însă asumată de aliați deja, care acceptaseră realitatea. Președintele SUA anunță că abordarea soft, angajarea Rusiei cu rațiune și argumente și interdependența ca soluție de securitate liberală nu a dat rezultate, din contra, ne-a adus aici, deci abordarea trebuie să fie una de forță.

De ce a făcut astfel Trump? Două motive: mai întâi piața internă, cetățeanul american, care trebuie să vadă că face treabă.

În stilul său histrionic, populist, Trump e constant în campanie și arată pas cu pas cum se luptă el cu prieteni și aliați pentru binele americanilor de rând. Apoi pentru că asta e maniera sa de a face politică, inclusiv politică externă, o spune și în cartea sa Great Again, chiar la capitolul rezervat politicii externe: maniera Mike Tyson, un pumn în gură pentru ca, șocat, cel din fața ta să se trezească și să face ceea ce vrei tu.

O abordare agresivă, dură contondentă, neadecvată relațiilor internaționale, dar prizată public și abordată de bussinessmanul Trump astfel în orice tip de relații. Plus componenta financiară prezentă pas cu pas.

Dar în concluzia summitului, Trump a avut o declarație la conferința de presă extrem de împăciuitoare și coerentă, anunțând că pleacă la întâlnirea de la Helsinki cu Vladimir Putin cu angajamente ferme, cu cea mai puternică Alianță de după căderea URSS, în spatele său, cu o creștere de 44 mld euro a investițiilor în apărare de când a venit el la Casa Albă și 31 miliarde numai anul acesta, cu angajamente puternice și perspective de amplificare a acestor investiții.

Dacă decupăm declarațiile publice anterioare, avem un summit aproiape normal, desfășurat în noul Cartier General funcțional al NATO din Bruxelles.