În noaptea din 5 spre 6 iulie 1949 au fost deportate 11.293 de familii din teritoriul actualei Republici Moldova – 35.796 de persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. Operaţiunea purta denumirea conspirativă „IUG” (Sud)... Oficial, Moldova e în doliu. Oficial...

Probabil voi bate azi un record. Recordul celui mai scurt editorial. Fiindcă nu prea am despre ce să vă scriu. Despre proteste v-am scris săptămâna trecută și nu am nimic de adăugat. Nici de retras.

Din cele bune vom remarca că unionistii au pornit în marș: de la Alba Iulia și până la Chișinău. Dar se pare că televiziunile de la noi sunt mult mai interesate de ceea ce zic Shor, Dodon, Năstase, Plahotniuc... Chestie de valori, pe semne.

Despre ceva totuși am să vă scriu puțin mai desfășurat: Am ascultat joi dezbaterile despre Moldova din Parlamentul European. Și iată ce am a vă spune: sunt relativ mirat de slabul nivel de informare al deputaților. Mai rău decât niște jurnaliști politruci de la noi, zău. Ei nu au discutat o realitate, ci au produs opinii despre opinii (și nu contează care anume).

Sunt aproape indignat de lipsa de viziune strategică a deputaților europeni. Nu, nu în raport cu Moldova, ci în raport cu UE. Sunt, în calitate de plătitor de impozite în UE, profund indignat de numărul de jilțuri neocupate! Indivizii ăștia chiulesc pe banii mei! Am avut încă o confirmare a ceea ce ziceam demult. Deputații europeni, în marea lor majoritate, la fel precum instituțiile europene, poate într-o mai mică măsură, așa și nu au înțeles ce se întâmplă la frontierele UE... Dar și în interior, la o adică.

La un moment dat, mi-a fost și rușine... În momentul în care a luat cuvântul un deputat francez... France JAMET, deputată din partea partidului de extremă dreaptă al Marinei Le Pen, FN, cea care a fost acuzată oficial de corupție și că ar fi primit fonduri pentru campania electorală din Rusia, a zis ceva de genul „Nu trebuie să ajutăm Moldova, căci ne vom certa cu Rusia. Poporul din Moldova este preponderent prorus.” Mă rog, ea a debitat la prostii ceva mai mult, dar sensul acesta a fost.

Și iată aici, Domnii mei, voi pune punct. Căci în afară de rușine, îi sunt într-un fel recunoscător madamei Jamet. Fiindcă totul e foarte simplu: atunci când se bucură acei plătiți de regimul putinist înseamnă că e rău pentru noi. Și devine evident pentru mine ce atitudine să adopt față de sistarea finanțării europene pentru Moldova.

Și Dumneavoastră, dragi cititori, vă bucurați, sau cum?