Săptămâna trecută am fost în Anwerpen, însoțind-o pe soția mea, Moni Stănilă,la FelixPoetryFestival. În mai, în cadrul cenaclului Republica și a Primăverii Europene a poeților, fusesela Chișinău poetul și organizatorul festivalului, Michaël Vandebril. Cunoscându-l pe Michaël de anul trecut, nu a fost pentru mine o surpriză că voi vedea un festival bine organizat, cu mulți poeți din Belgia, dar și din toată lumea. Dar recunosc că Antwerpen m-a surprins.

 

În Chișinău îi arătaserăm lui Michaël locurile care ni se par mai frumoase, printre care Valea Morilor, dar și bucăți din centrul vechi al orașului. El lăuda Chișinăul, iar prietenii lui de acasă ne confirmaseră că le-a povestit doar de bine despre capitala noastră.

Totuși ajungând în Antwerpen, chiar din prima zi, n-am putut să nu îi spun soției: ăștia trăiesc într-o bijuterie de oraș, iar noi îi arătam lui Michaël mândri Chișinăul nostru...

Vorbind despre orașe, l-am auzit pe Michaël Vandebril spunând despre Chișinău că îi place pentru că are case mici, frumoase, dar și mulți copaci bătrâni, foarte mari. Spunea că i-au plăcut și oamenii. Dar el a fost la un festival de literatură, nu s-a plimbat prea mult prin Piața Centrală sau prin cartierele mărginașe. Michaël spunea că orașul nostru i-a amintit cumva de Buenos Aires și de atmosfera de acolo.

Ei bine: case mici și copaci mari. Cred că deja vă întrebați odată cu mine: cum păstrăm noi ceea ce străinilor li se pare reprezentativ și frumos în Chișinău? Păi tăiem copacii în prostie, îi curățăm aproape cu totul și, prin tertipuri câte-o casă mică, veche, din centrul Chișinăului e demolată, ca în locul ei să apară monstruozități de construcții. Această tendință e mai puternică de la an la an. Nu vorbesc acum doar despre demolarea cinematografului Gaudeamus și de înlocuirea cafenelei Guguță printr-un hotel imens. Privatizările unor astfel de clădiri au fost făcute netransparent, în general în timpul lui Vovka Voronin. Și nu atât demolările sunt foarte grave, peste tot se demolează (când nu e vorba de patrimoniu), ci faptul că în locul unor construcții mici apar clădiri imense și urâte, în totală dizarmonie cu orașul.

Peste câțiva ani oare va mai aminti Chișinăul de Buenos Aires? Eu zic că nu, dacă lucrurile continuă în același ritm. Nu va mai semăna nici măcar cu Chișinăul de azi.