După ce Andrei Năstase de la Platforma Da a fost ales primar, doamna Elena a schimbat broasca, fără să mă anunțe.

Probabil că a schimbat-o încă de duminică seara, imediat după ce s-au numărat voturile, dar eu am aflat despre asta doar joi când am venit să-mi fac o nouă ședință a atelierului de scriere creativă „Vlad Ioviță” și când nu am putut descuia ușa, de la etajul trei, și când nu înțelegeam ce se petrece, de ce nu se deschide lacătul, poate eu sunt mai neîndemânatic, și am rugat-o pe Sandrina, dar nici ea nu l-a putut descuia și atunci m-a fulgerat prin cap că avem un nou primar și că doamna Elena e o mare susținătoare al acestuia și că, probabil, a hotărât să ne lase în stradă.

Știam că îl susține pe Năstase, dar parcă nu-mi venea să cred că va trece la acțiune atât de repede. În joia aia când nu am putut intra în sala în care îmi țineam atelierul am simțit că în oraș avem un nou primar, cu toate că sunt sigur că doamna Elena a acționat de capul ei și Andrei Năstase nu are niciun amestec în toată povestea asta, dar niciunul. Noul primar nu i-a dat indicații, dar doamna Elena știa că sunt unul dintre haterii lui, știa că nu-l agream, și că cei de la Platforma DA nu mă priveau cu ochi buni.

Și a acționat, având spatele asigurat. 

Nici cu spatele nu bănuiam că va schimba lacătul când l-am chemat la atelier pe poetul timișorean Tudor Crețu, tot el și directorul Bibliotecii Județene din orașul de pe Bega. Ca de obicei, mi-am scos cheia din borsetă și am băgat-o în broască și când colo nu o puteam mișca nici în dreapta și nici în stânga, până mi-am dat seama ce s-a întâmplat. 

Sala aia unde-mi ținea atelierul e cea mai bună din toată clădirea. Are climatizor, computere performante, un ecran, unde il puteam vedea pe poetul cu care intram în legătură directă, pe video chiat, o bucătărie, unde îți poți face un ceai. Dar mai ales liniște. Multă liniște. 

Fiindu-i frică să nu distrugem tehnica aia neprețuită, a făcut mai multe încercări ca să ne scoată de acolo, scoțându-ne coarne și peri suri. Dar a trecut la o șarjă decisivă abia după ce favoritul ei, Andrei Năstase, a câștigat alegerile.

În ziua aia când l-am chemat la atelier pe Tudor Crețu nu știam de toate astea și urcam vesel și încrezător scările clădirii unde, de regulă, îmi țineam atelierul, însoțit de cei 15 tineri poeți, veniți la atelier. Și când colo, în ușă era instalat un nou lacăt. Oare unde să ne ducem? Pe terasă, la Uniunea Scriitorilor? 

Acolo am mers, dar acolo, niște tineri de etnie rusă jucau CUC („Ce? Unde? Când?”) și am plecat cu coada între picioare, spre Grădina Dendrologică, unde nu am putut intra decât sărind gardul. 

Gardul l-a sărit și poetul timișorean. Ditamai director al Bibliotecii Județene din Timișoara, primul a sărit gardul Grădinii Dendrologice unde a avut loc una dintre cele mai frumoase ședințe ale atelierului de scriere creativă „Vlad Ioviță”, și asta pentru că acea ședință a fost moderată de poetul din Timișoara, care a reușit să ne provoace să scriem unele dintre cele mai frumoase texte ale noastre, plecând de la ideea că sunetele au și o viață independentă de sensul pe care-l răspândesc în lume.

Acum știu că la Chișinău e un nou primar. Și știu că are foarte mulți susținători. Oare sâmbăta asta unde îmi voi ține atelierul? 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare