Ieri am văzut cu toții cum s-a oprit demolarea cinematografului Gaudeamus. E o victorie? Hm, greu de zis.

Pentru că spațiul destinat evenimentelor culturale era de mult privatizat, iar acum, la stoparea demolării... a rămas foarte puțin până la demolarea totală. A rămas o ruină, un Gaudea... din vechiul Gaudeamus.

Totuși se creează un precedent. Nu poți cumpăra chiar orice și să faci ce-ți dorește inima. Oamenilor s-ar putea să nu le placă, să protesteze. Ei au dreptul să se simtă furați, atâta timp cât nu li se dă în schimb nimic. Să fim serioși, câte blocuri s-au construit în Chișinău primind autorizații grăbite, că cică vor avea spații pentru evenimente și activități culturale? Cam multe. Și au apărut la darea lor în exploatare cinematografe, săli de lectură? Nu, desigur că n-a apărut nimic, dar nici noi nu speram, știam cum se face. 

Deocamdată Gaudea... e ca un țipăt, dar nu știu cât va rezista. Pentru viitorul orașului ar fi bine ca ruinele să rămână cât mai mult timp, ca o pată pentru Chișinău, ca o palmă pentru businessmanii pe care nu îi interesează ce și cum privatizează. Când e vorba de oameni, trebuie să te gândești, nu doar să bați din palme că te vei îmbogăți peste noapte.

Ruina Gaudeamus devine un monument al corupției moldovenești. Privatizat în timpul lui Voronin, demolat acum. Avem și alte monumente ale corupției: hotelul Național, cafeneaua Guguță. O știre de ultima oră ne anunță că în locul cafenelei Guguță, Curtea de Apel Chișinău dă undă verde construirii unui imobil cu 13 etaje, iar terenul va fi privatizat. Nu putem să nu ne întrebăm: a avut loc un barter, ni se lasă o ruină și ni se ia din Parcul Ștefan cel Mare?

O altă mare rușine e Stadionul Republican: altă ruină, pată a corupților de la putere. Astfel de locuri nu trebuie privatizate, îndepărtate de stat. Că vom primi o arenă nu știu unde? Păi de ce nu în inima Chișinăului, acolo unde deja exista? Poate că și echipa noastră națională de fotbal este în starea ei jalnică tocmai din cauza lipsei Stadionului Republican. Și ce are de pierdut cinematografia moldovenească din demolarea Gaudeamusului?

Aceste ruine sunt ca niște răni deschise ale orașului. Ar trebui să rămână așa: să ia aminte și businessmanii, și, nu în ultimul rând, să nu ne “sinucidem” orașul.