La prima vedere, răspunsul la întrebarea din titlu este evident. PDA a învins în Chișinău, „Partidul Nostru” în Bălți, iar PDM în doar câteva localități rurale. În Jora de Mijloc fotoliul de primar și l-a adjudecat Partidul Șor, rezultatul acestuia fiind contestat de PAS.

Un nou început

A ne opri însă doar asupra succeselor electorale de moment ale unor formațiuni politice înseamnă a risca să nu nuanțăm suficient. Alegerile locale au încheiat o bătălie, dar nu sunt un sfârșit de drum. Dimpotrivă, ele constituie temeiul unui nou început.

Opoziția extraparlamentară s-a impus în cele mai mari orașe ale republicii. Acest fapt a întărit, neîndoios, partidele câștigătoare. Le-a conferit încredere și le-a crescut detenta. 

Este limpede că și PDA, și PN s-au resetat în urma scrutinului. Asta nu le garantează, bineînțeles,  victorii certe în viitoarele alegeri parlamentare, dar le ajută să intre în luptă într-o formă bună.  

Totuși, semnificația ultimului scrutin depășește cadrul unor interese înguste de partid. Dincolo de scorurile electorale înregistrate, evenimentul din mai-iunie a schimbat atmosfera politică din societate care a devenit mai respirabilă decât se credea. 

Victoriile opoziției au demonstrat că sistemul pluralist din Republica Moldova funcționează, orice s-ar spune. Că democrația nu a fost furată odată cu miliardul. Că în alegeri nu există un loser de serviciu. Că oricine se poate autodepăși.

Ritmica sănătoasă a alternanței 

Procesului politic i s-a redat ritmica sănătoasă a alternanței care părea pierdută. Alegătorul, descurajat, derutat și dezolat până mai adineauri, a simțit din nou gustul competiției electorale. 

Toate acestea creează premise pentru relansarea jocului politic care părea de la un timp încoace insipid și suspect de blat. În aceste condiții, se întrezărește o dezmorțire și a partidelor, și a alegătorilor. Campania electorală de la toamnă, după toate probabilitățile, va avea fler, consistență și viteză. 

Nu sunt excluse, desigur, inconvenientele care vor afecta într-o măsură mai mare sau mică procesul electoral. Puterea ar putea, de exemplu, să facă abuz de resursa administrativă. 

Trebuie luată în calcul și probabila ingerință a Rusiei în alegerile parlamentare din 2018. Atacurile cibernetice, propaganda neagră, coruperea alegătorilor, diversiunile menite să compromită procesul electoral sunt doar câteva din lucrăturile Kremlinului menite să influențeze rezultatul viitorului scrutin.  

Despre o posibilă bruiere externă a alegerilor legislative vom vorbi însă cu altă ocazie. Până una-alta,  revenind la impactul votului din mai-iunie, țin să subliniez faptul că acesta a fost eminamente încurajator și pentru actorii politici, și pentru observatorii occidentali. 

S-a văzut că procesul electoral din Republica Moldova, în ciuda unor defecte inerente, rămâne în linii mari echitabil. Că succesiunea la putere este posibilă. Că puterea a asigurat desfășurarea scrutinului în condiții normale și în conformitate cu standardele europene. 

De pe urma acestui fapt are de câștigat toată lumea. Și opoziția, și guvernarea. Cea dintâi poate intra în terenul de joc politic fără teama că va fi arbitrată părtinitor. Cea de-a doua s-a descotorosit de suspiciunile că ar fi tentată să fraudeze votul popular. 

Vârcolacul nu a înghițit soarele

În fine, dar nu și în ultimul rând, alegerile locale, după cum remarcă și alți autori, au risipit mitul căpcăunului atotputernic care a capturat statul precum vârcolacul din basm care a înghițit soarele. S-a constatat că  instituțiile publice sunt în libertate, nu în burta monstrului marin îngurgitând corabia lui Iona. Soarele a ieșit și pe strada opoziției. 

Demonizarea lui Plahotniuc s-a dovedit a fi exagerată și contra-productivă. Deși justiția nu și-a cucerit independența, iar separația puterilor lasă de dorit, povestea statului paralel sau captiv, în vogă astăzi și în folclorul politic din alte țări ale lumii, pare un bluf. 

Și cum această ficțiune constituie singurul cal de bătaie pe care îl aveau la îndemână PAS și PDA, cele două partide s-au pomenit acum fără un scop politic final. Fără o „ideologie” de partid. Privite din acest unghi, ele se văd constrânse astăzi de noile împrejurări să se reinventeze. Să-și găsească noi rosturi politice.

Pe de altă parte, și Partidul Democrat, deși avantajat și de dovada că nu măsluiește alegerile, și de  spulberarea ipotezei fantomatice a statului captiv, va trebui să facă față unor provocări noi. În special, unor confruntări politice cu un grad de competitivitate mult mai ridicat decât până acum.

În plus, partidul de guvernământ se va vedea silit să lupte în viitoarele alegeri pe două fronturi, fiind încolțit și din stânga de PSRM și PN, și din dreapta de PAS, PDA, de alte formațiuni din opoziția extraparlamentară. Or acest fapt, după cum arată istoria, comportă riscuri imense pentru cel care rămâne singur împotriva tuturor.