A trecut dușul rece al alegerilor locale anticipate pentru Primăria Chișinău. De altfel singura rămasă să dispute și un tur doi. Și ne-am obișnuit deja cu rezultatele. Să le zicem neobișnuite, neașteptate, oricum nenaturale. 

Adică inedite, altfel, față de toate studiile existente. De aceea întrebarea rămâne, de ce și cum s-a întâmplat această singularitate, acest excepționalism al Republicii Moldova, inexplicabil prin acte și fapte electorale, de impact, vizibile public. Dar asta vom afla, cel mai probabil, odată, în timp.

Rămâne bătălia între Ion Ceban și Andrei Năstase, care s-a lansat deja. Iar lipsa de strategii și abordările întâmplătoare, relativ autiste, a celor doi arată lipsa de anticipare a acestui deznodământ de tur doi și lipsa unor formule strategice de abordare. Dacă nu, chiar lipsa de resurse, într-unul din cazuri. Dar dacă lupta se consumă, cu regulile ei, și din nou nu vom interfera cu ea, în ceea ce privește perspectivele, se pare că deja avem una foarte clară, pe care am rezumat-o în titlu: Igor Dodon, ți se pregătește ceva!

Nu cunosc substraturile negocierilor de culise, constrângerilor, amenințărilor credibile și descurajărilor din spațiul politic de la Chișinău. Cel local și cel național, deopotrivă. Dar le pot ghici prin reacțiile actorilor, prin lipsa lor de reacție, prin cele pe care le spun, dar mai ales prin cele pe care nu le spun. De aceea cred că perspectiva unei alegeri a lui Ion Ceban drept primar de Chișinău creează o situație care ar trebui să-l îngrijoreze în primul rând pe Igor Dodon.

Potrivit legii, Dodon a trebuit să părăsească, la alegerea ca președinte, PSRM, partidul pe care l-a fondat. A adus-o de acasă pe Zenaida Greceanîi, spre nemulțumirea tăcută a membrilor de partid, rămânând el, de facto, unic lider. Doar că un lider care și-a pierdut din tracțiune. Un lider care pare să îndeplinească previziunile din niște înregistrări vehiculate prin spațiul public care vorbeau despre compromiterea sa prin prestație în cel mult doi ani. Mai e puțin.

Pe de altă parte, PSRM dobândește - încă o dată, repet, dacă Ion Ceban va fi ales primar - un lider nou, proaspăt, natural și cel mai votat după Dodon, dar cu alt aplomb și altă detentă. Și membru de partid pe deasupra. Un lider natural care riscă să preia direct sau indirect, pe față sau informal, conducerea PSRM. Sau măcar să reprezinte o zonă de coagulare a unei părți a PSRM nemulțumită de Igor Dodon.

Și cine ar putea fi aceștia decât gruparea socialiștilor naționali, exasperați de pressing-ul pe tot terenul pe care-l face Dodon, ca la fotbal, lui Vladimir Putin, ostentativ și exagerat în afirmarea sentimentelor sale și a deplinei îmbrățișări a cauzei ruse în Republica Moldova, dar și acea parte a socialiștilor, mai mare sau mai mică, care își doresc relația cu UE, piața UE, care profită din Acordul de Liber schimb și din libera circulație și care nu-și văd viitorul ca gubernie rusească sau colonie a Moscovei la frontiera UE și NATO, între doi vecini - unicii, România și Ucraina - care le închid granițele și ne le vorbesc niciodată cât conduc statul ca păpuși ale Rusiei lui Putin.

Nu fac din Ion Ceban nici un erou, nici un disident. Spun doar că, atunci când se creează un lider natural, o alternativă, el coalizează în mod automat speranțele celeilalte părți, a disidenților și a celor cu gândire distinctă decât liderul consacrat până la acea oră - considerând că doamna Greceanîi nu are nici aplombul, nici dorința, nici nivelul de ambiție de a juca un rol în politica de pe Bîc sau măcar din PSRM. Or perspectiva câștigării alegerilor locale la Chișinău îl transformă pe Ceban într-un jucător politic de prim plan în PSRM, într-un decident în viitoarele liste și desemnări de candidați cel puțin în Chișinău și regiune, deci un deținător de greutate și capacitate la nivelul viitoarelor jocuri de coaliție post-electorale.

Spunea cândva Gorbaciov - reluat într-un celebru eseu de Pascal Bruckner, Melancolia democrației. Cum să trăiești fără dușmani - către Occidentul care era pe punctul de a câștiga Războiul Rece: “Am să vă fac cel mai mare rău. Am să vă las fără dușman”. Și avea dreptate, toată logica și politica și strategiile lumii post prăbușirea Zidului Berlinului au arătat altfel, a fost nevoie de adaptare și de o perioadă de derută, haos și orbecăială până la reașezarea lumii. Ei bine, după același model, putem spune că lui Dodon i se pregătește ceva, mai mult, că ar trebui să aibă grijă ce-și dorește, că s-ar putea să i se împlinească și să nu-i placă: Ceban la conducerea Primăriei, dar și lider de facto al PSRM și jucător de greutate în fața unui Dodon în alunecare ușoară pe topoganul susținerii publice.