Tipul m-a oprit pe când intram în bibliotecă.

- Auziți, mi-a spus el, un pic cam abătut, vreau să vă întreb ceva.

- Poftiți, întrebați-mă.

- Nu știți cum aș putea să dau de Ilan Shor?

- Din câte știu eu, stă la Orhei.

- Asta știu, dar la Orhei unde să-l găsesc?

- La primărie, unde naiba în altă parte?

- Da, aveți dreptate.

- Da ce treabă aveți cu Shor?

- Vreau să-i propun o afacere.

- O afacere lui Shor?

- Da.

Abia acum l-am privit mai atent și mi s-a părut dus cu pluta. Ar fi trebuit să plec. Dar, cu toate astea, eram foarte curios să aflu ce idee ar fi vrut să-i vândă lui Shor.

- Da de ce îmi povestiți mie toate astea?

- Pentru că v-am văzut aseară la televizor?

- Aha, înțeleg. Și ce ați vrea să-i propuneți lui Shor?

- Să stau în locul lui la pușcărie.

- Asta cum ar veni.

-Uite așa. Eu sunt șomer.

- Da, da, și?

- Sunt șomer de ani de zile și stau în stradă.

- Adică sunteți boschetar?

- Cam așa ceva. Ziua mă oploșesc la bibliotecă, iar noaptea dorm prin poduri sau prin parcuri.

- Așa.

- Adică eu nu am ce pierde. Pe când el, Ilan Shor, e un tip împlinit. Are de toate. Are bani, casă, soție, relații, un mare viitor în față, o minte brici.

- Așa e.

- Problema lui e însă că s-ar putea într-o clipă să piardă totul, pe când eu nu mai am ce pierde.

- Da, ai dreptate.

- Mie mi-e milă de el. Și vreau să-i propun ca atunci când va fi condamnat, dar că va fi condamnat nu am nicio îndoială, pentru că situația asta nu are cum să se lungească prea mult, să stau eu în locul lui la pușcărie. Adică, după gratii, sigur, în schimbul unei sume de bani.

- Și cam care ar fi această sumă?

- Vreo zece mii de lei.

- E o sumă derizorie.

- Nu-i așa că nu-i prea mare?

- Așa e.

- Și crezi că ar fi de acord?

- Eu zic că da.

- Și atunci amândoi vom avea doar de câștigat. El, libertatea, iar eu un acoperiș deasupra capului, mese de trei ori pe zi, noi prieteni și, plus la toate, zece mii de lei.

- Atunci ce mai stai, caută-i și propune-i afacerea? Grăbește-te, cât încă nu l-au închis.

Când mi-a auzit îndemnul, bărbatul se însufleți și mai tare, se răsuci pe călcâie și ieși glonț din bibliotecă.

- Dacă Ilan va fi de acord, eu cred că amândoi vom avea de câștigat din toată afacerea asta, mi-a mai spus bărbatul acela chel în timp ce închidea entuziasmant ușa biblioteciii.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare