Traversam curtea unui bloc cu nouă etaje, cu o sticlă de șampanie în mână, când am văzut-o chircită pe scaunul de sub arțar, de pe care se desprindeau frunzele sfrijite, îmbrăcată în capot și încălțată în șlapi, de parcă cineva ar fi alungat-o de acasă. Sau ar fi fugit ea însăși. Mai degrabă, ar fi fugit de cineva care ar fi vrut s-o bată. Numai cineva care încearcă să-și salveze pielea mai iese din casă îmbrăcat așa cum era ea. Mi-am încetinit pașii și am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. În loc să-mi răspundă, bătrâna a început să plângă. Dar plânsetul ei a fost astupat de niște răcnete neomenești care răzbăteau din bloc, ca un buzdugan. Pe urmele răcnetelor a țâșnit și un vlăjgan cu o față bugedă și s-a repezit spre ea. Bătrâna a rupt-o la sănătoasă, așa cum era îmbrăcată, iar mămila s-a luat după ea. Au dat colțul și nu-i mai vedeam. Pe locul unde a stat bătrâna am văzut umbra unei frunze, căzând.

Am deschis ușa și am urcat la etajul nouă, unde locuia vărul meu. Am apăsat soneria și mi-a deschis ușa soția lui. M-a poftit să intru. Era ziua sa de naștere, dar vărul meu nu era acasă.

-O să vină dintr-o clipă în alta, mi-a spus ea, și m-a poftit să-l aștept. Hai să-ți fac o cafea!

Când ibricul a dat în clocot a apărut și Anatol, împingând-o de umeri, în vestibul, pe bătrâna din curte.

A așezat-o pe un scaun, alături de mine, și eu i-am cedat cafeaua mea.

-Ție am să-ți fac alta, mi-a spus Aliona.

-Liniștiți-vă, tanti Sveta, și spuneți-mi de ce a vrut să vă bată de data asta? Alaltăieri, pentru că nu ați vrut să-i dați o sută de lei, dar azi de ce?

-Pentru că i-am spus că aș vrea să o votez pe Maia Sandu.

-Nu mai spuneți!

-Da, de asta.

-De asta?

-Da.

-Și eu vreau s-o votez pe Maia Sandu, a intervenit Aliona, dar bărbatu-meu nu mă alungă de acasă.

-Nu știu, nu știu ce aș fi făcut, dacă mi-ai fi spus că ai vrea să-l votezi pe Dodon.

-M-ai fi alungat de acasă?

-Aș fi fugit eu însumi.

Tanti Sveta începu iar să plângă.

-Hai nu mai plânge, tanti Sveta. Liniștește-te.

-Mă bate, înțelegeți. Până acum, mă plesnea când nu voiam să-i dau bani ca să meargă la bar, dar acum mă bate că vreau s-o votez pe Maia Sandu. Dar eu nu pot să-l votez pe Dodon.  Eu am fost profesoară și nu pot să-l votez pe Dodon.

-Da el ce dinte are contra Maiei Sandu?

-Pur și simplu nu-i place.

-Nu e vorba numai de asta, tanti Sveta. Ieri seara l-am văzut ieșind din sediul socialiștilor, cu un teanc de ziare în mână.

-A, iată de ce nu-i place lui de Maia Sandu.

Răcnetele lui Vasea răsunau pe hol.

-A băut iar prea mult, ne spuse tanti Sveta și se strânse ghem pe scaun.

Aliona a întins masa. Cum-necum, dar era ziua lui Anatol și trebuia să-l sărbătorim. A destupat o șampanie. Ne-a dat câteun pahar, dar tanti Sveta a vrut să plece.

-Unde să pleci? tanti Sveta, rămâi cu noi la masă, a întors-o Anatol pe bătrână din drum. Ne-am așezat la masă și am început să-i urăm tot felul de lucruri lui Anatol, dar în primul rând ca să aibă norocul să trăiască într-o țară al cărei președinte să fie Maia Sandu.

Seara târziu, am plecat, dar Anatol nu a vrut s-o lase și pe tanti Sveta și a convins-o să doarmă în seara aia la ei.

Până în stație am mers pe jos și în parc l-am întâlnit  pe Vasea, împărțind trecătorilor ziarele electorale ale lui Dodon. Era pulbere. Abia de se ținea pe picioare. Mi-a dat și mie un ziar. L-am luat și l-am aruncat în fața lui în coșul de gunoi. Vasea își ridică mâna să mă pocnească, dar asta –l făcu să se dezechilibreze și, buf, a căzut sub o bancă. Trebuie să recunosc că nu l-am ridicat de jos.