Unii candidați pro-europeni au început cu stângul campania electorală pentru alegerile primarului general al Chișinăului.  Cu alte cuvinte, au avut un start ratat, fapt ce ar putea să-i coste scump.

Au ignorat  alegătorii

Vasile Costiuc, Andrei Năstase și Valeriu Munteanu, care au intrat primii în competiție, au comis o eroare capitală. Autopropunându-se drept candidați pentru primăria capitalei, ei au sfidat flagrant așteptările dominante ale electoratului.

Când liderul PDM a anunțat că va susține un candidat unic al dreptei, el nu a făcut acest gest din altruism sau complezență, bineînțeles. Și nici din lipsă de soluții pentru partidul său în capitală, după cum insinuează alții.

Vlad Plahotniuc  a avut inteligența de-a agrega niște doleanțe ale majorității absolute a alegătorilor  de dreapta și a speculat cu abilitate acest fapt. Votanții pro-europeni, pornind de la experiența tuturor alegerilor din Chișinău, știau că doar un candidat comun poate să-l învingă pe exponentul stângii ruso-file și de aceea își doreau, firește,  o mare alianță a forțelor democratice.

Politicienii care s-au grăbit să intre în cursă, fără să aștepte măcar o selecție formală a unui exponent al dreptei în capitală, au dat cu piciorul în aspirațiile generale, dezamăgindu-și crunt alegătorii chiar din capul locului. Altfel spus, i-au ignorat cu dispreț, prezentându-se ostentativ în fața lor în alura dizgrațioasă a unor demagogi și ipocriți  încăpățânați.

Din lac în puț

Formațiunile politice care s-au solidarizat cu intrușii n-au făcut altceva decât să complice și mai mult lucrurile. Partidul Acțiune și Solidaritate, bunăoară, renunțând la propria candidatură și pariind pe nechematul Andrei Năstase, și-a dat cu stângul în dreptul.

Mai întâi, mergând pe mâna președintelui Platformei DA, liderul  PAS și-a încălcat cuvântul dat alegătorilor că va promova oamenii pe principiile  meritocrației și onestității.  Or, Andrei Năstase, un fel de agent sub acoperire politică al unor foști oligarhi decăzuți,  autopropunându-se candidat, n-a fost nici merituos, nici corect. Dimpotrivă. A  comis un șantaj prin impostură în formă agravată.

Mai apoi, resemnându-se în fața acestui racket politic,  Maia Sandu  a dovedit nu doar oportunism, ci și lipsă de voință. Făcând niște concesii nepermise, a arătat că nu poate ține piept  escrocheriilor politice.

Parcă simțind că a gafat monumental la Chișinău, a încercat  să îndrepte  lucrurile la Bălți, unde  nu s-a mai încovoiat în fața presiunilor PPDA și a refuzat să susțină  candidatul acestuia. Atâta doar că a nimerit din lac în puț.

Acum liderul PAS trebuie să explice alegătorilor de ce nu a cedat șantajului lui Andrei  Năstase la Bălți și de ce nu a rezistat la Chișinău. De ce are un concurent electoral propriu  în nordul Republicii Moldova și nu are în capitală.

Ca să nu mai spun că Simion Guțu, candidatul  PAS  pentru alegerile din Bălți, s-a dovedit a fi un farsor cu multe schelete în dulap. Fost, până în 2009, șef al Organizației Teritoriale a partidului lui Iurie Roșca, acesta a primit cadou de la administrația comunistă a orașului un apartament și are o responsabilitate morală pentru coabitarea contra naturii dintre PCRM și PPCD.

Și totuși, un candidat comun

Să revenim însă la subiect. Revenons à nos moutons, după cum zic francezii.

Candidații dreptei care au intrat în cursă mai târziu, Alexandra Can, Maxim Brăila, Andrei Munteanu,  Constantin Codreanu și  Silvia Radu  nu mai poartă răspundere în ochii electoratului pentru spargerea frontului comun al dreptei. Ei s-au antrenat în alegeri când zarurile fuseseră aruncate deja.

Astfel, convențional vorbind,  stânga are la ora actuală patru candidați în Chișinău, iar dreapta opt. Cu toate acestea, este limpede că electoratul rusofil are un candidat comun – Ion Ceban (PSRM). E și normal să fie așa. El este favoritul majorității absolute a alegătorilor nostalgici.

De ani buni, electoratul prorus are un candidat comun nu pentru că  ar exista un singur concurent pe segmentul lor de eșichier politic, ci pentru că ei votează rațional. Cu alte cuvinte, alegătorii de stânga optează nu pentru  personajul care li este mai simpatic, ci pentru cel care, în opinia lor, are mai multe șanse de câștig.

Votul rațional

Tocmai  de aceea va fi și un candidat comun al dreptei. Ceea ce nu reușesc să realizeze partidele, vor face alegătorii. Experiența scrutinelor din Chișinău demonstrează că cetățenii sunt mai rezonabili decât politicienii și caută în fața urnelor de vot să aleagă rațional.

La ora actuala, pe dreapta există patru favoriți: Valeriu Munteanu, Andrei Năstase , Constantin Codreanu și Silvia Radu. Ceilalți patru ( Vasile Costiuc, Alexandra Can, Maxim Brăila, Andrei Munteanu) au un rating minuscul și nu pot fi luați în calcul.

Candidatul PL și cel al PPDA, dincolo de alte handicapuri, au o problemă, după cum am spus, cu alegătorii pe care i-au contrariat prin neglijarea unității proeuropenilor.  De aceea, probabil,  electoratul de dreapta  va căuta să identifice candidatul comun câștigător în persoana lui Constantin Codreanu și în cea a Silviei Radu.

Constantin Codreanu are avantajul că-i  susținut deja de două partide și este  perceput drept un candidat unic al unioniștilor. Împotriva lui lucrează  vârsta, lipsa de experiență managerială și faptul că nu este bine cunoscut de o parte a locuitorilor capitalei.

Atuurile Silviei Radu sunt reputația de manager, faptele concrete, vizibilitatea, notorietatea și, s-o spunem pe șleau, resursa administrativă.  Printre inconvenientele ce-i stau în cale se numără suspiciunile ce planează asupra poziției ei politice și asupra legăturilor  cu actuala guvernare.

Oricum, în ciuda egoismului unor actori politici, dreapta va avea un candidat comun chiar în primul tur de scrutin. Intuiesc că unul dintre reprezentanții ei se va desprinde de puzderia de concurenți și va deveni preferatul majorității. Dacă va avea loc cel de-al doilea tur de scrutin, anume acesta, adunând voturile alegătorilor pro-europeni,  se va bate cu Ceban pentru fotoliul de primar.