Fără preambuluri și intrări în materii siropoase: noutatea care m-a făcut să sar în sus de pe scaun săptămâna trecută a fost următoarea : Comisia Europeană a propus deschiderea negocierilor de aderare la UE pentru Albania și Macedonia!

Mă bucur pentru aceste două țări... În rest, mă umplu de suflet, vorba mămucă-mi. Am zis-o și eu încă hăt, în 2011 (deși cine sunt eu să fiu ascultat?), v-o spune, mai recent Băsescu, de la toate ecranele: Moldova nu intră în calculele UE! Punct! Unul singur, mare și gras! Fără suspensii de niciun fel! Și Moldova știe ce are de făcut, căci i s-a spus, și nu o singură dată! Numai de ea depinde. Când stai și te gândești, e chiar mai simplu decât pentru Albania.

Moldova era considerată de mult timp un fel de Albanie a Europei. Dar iată că Albania e în cărți pentru membership. Moldova? Tot acolo unde a fost... Și unde-i și este locul, la o adică... Albania avea un PIB per capita de 4.520$ în 2017. Moldova – doar 2.240$ (date statista.com). Dar nici măcar acest lucru nu este relevant...

Cum să primești în familia ta o țară care-și apără dreptul de a fi în continuare membru al CSI-ului, aderând la noi și noi programe? Cum să primești în familia ta o țară care-i deschide brațele lui Lukashenko? Și doar nu a fost doar un moft al „nesuferitului” Dodon! Și Pavel Filip a anunțat de la tribună că Moldova va cumpăra autobuze din Belarus. Mai mult decât atât, le va asambla în Moldova, iar datorită acestui fapt, îi va permite lui Lukashenko să-i fenteze pe „europeni” și să-și vândă autobuzele pe piața UE (dacă s-or găsi proști acolo ca să le cumpere, desigur). În prealabil însă, un act al justiției neprihănite și independente din Republica Moldova a anulat rezultatele unei licitații prin care Primăria Chișinăului trebuia să cumpere autobuze produse în România, țară UE și NATO, dacă a uitat cineva... 

Și poate Candu striga multe și mărunte de la tribune, poate anunța că Rusia a blocat o rezoluție la ONU pentru ca să fie retrase trupele din Transnistria, poate să-l înjure pe Cristian Preda și pe Siegfried Mureșan pentru proiectul de rezoluție tâmpit de a bloca finanțarea R. Moldova (și aici chiar îi voi da dreptate), proiect, din fericire, dur criticat și respins de către Parlamentul European, dar tot degeaba. Această dorință eurointegratoare nu depinde de ce scrie în Constituție, ci de ceea ce faci, deciziile pe care le adopți, felul în care îți orientezi și integrezi toate sistemele: culturale, educaționale, politice și, desigur, economice, cu toate infrastructurile orientate și integrate într-acolo... Ce să mai vorbim de spațiul informațional, în care trollii și propagandiștii putinisti se simt ca rechinii în apele tropicale, ba mai mult, indivizi care fabrică documentare „istorice” ale „Moldovei” sunt invitați de onoare la posturi „pro-europene” de către persoane care, fără bani europeni și americani, probabil că nici nu ar fi ajuns la acele televiziuni...

Suntem o țară bolnavă în care și ultimile minți lucide alunecă în abisul absurdului... Plahotniuconită generalizată. Plahotniuc pe ici, Plahotniuc pe dincolo. De multe ori îmi zic că nu voi mai privi nicio emisiune televizată din R. Moldova, dar mă simt obligat oarecum, dragii mei, de dragul vostru, cărora mă adresez... Până și Băsescu este hărțuit la televiziuni cu Plahotniuc. Absurdistan total! Iată că și „unioniştii” se iau la harță și nu din cauza programelor pentru reunificarea țării (a cui o fi mai eficientă și mai rapidă, de exemplu), ci tot din cauza lui... Plahotniuc

Mă întreabă un cititor atent dacă nu cred că pute a „Coreea de Nord”. Nu, nu pute! Dovadă este că-mi citiți aceste rânduri. „Coreea de Nord” este în capetele noastre! Suntem o adunătură de sclavi și de ipocriți. Nu putem fără „hozeain”. Suntem incapabil să analizăm sisteme și procese, grile valorice și evenimente care țin de o fenomenologie rudimentară. Căutăm răspuns la o singură întrebare: „Cine?” și niciodată nu încercăm să răspundem la „De ce?” sau „Cum?”. Dați-mi un idol să mă închin! Dați-mi un țap ispășitor, un „ogru de servici” să latru la el! Iată unicele repere!

Între timp, viața merge înainte și trebuie să ne descurcăm, nu-i așa? Un mișmaș pe ici, unul pe dincolo, un proiectuț rupt dintr-o parte, un grant din alta... Da’ nu cunoști pe nimeni să-mi aducă o mașină ieftină din Germania? Da’ cum să fac să scot o procură pe cineva? Da’ nu știi pe nimeni la procuratură că am acte românești de făcut și ăia mi-au făcut dosar penal? Da nu poți să vorbești cu neamul ăla al tău că am nevoie să-mi semneze o hârtie la Primărie? 

Vai mie, e la pământ sistemul de învățământ!, vai mie, e vai și-amar cu el, e sărăcie lucie la sate!, dar copilul meu învață la „Orizont”, ori la „Columna”, ori la „Prometeu” (nu contează, ați înțeles ideea) unde costă 2000 de euro anul (40.000 lei = 40 de luni de pensie!). Și vai, ce copii tineri și frumoși are țara Moldovei care ocupă locuri de frunte la olimpiade europene la matematică! Ce minunați sunt copiii de la liceul „Orizont”!... 

Vai, ce ispravă!: la Curtea de Apel de la Bălți se va testa un sistem de înregistrare a ședințelor de judecată! Numai că eu,de fiecare dată când văd acea clădire, îmi aduc aminte că acolo a fost cândva un spital oncologic și asta nu pot uita... Cum să uiţi cu un tată decedat de cancer la doar 57 de ani?... Spital specializat astăzi nu mai este în oraşul Bălţi. Curtea de Apel este renovată regulat...

Apoi cum, dragii mei? E „Coreea de Nord” sau nu?