Atacul coaliției occidentale asupra Siriei a fost devastator. Punct ochit, punct lovit. Pierderile Damascului sunt enorme. Există însă niște ruine mari de pe urma acestei operațiuni a aliaților care nu se văd cu ochiul liber. 

Nu văd pădurea din cauza copacilor

Raidurile de acum o săptămână au venit la capătul unei perioade extrem de tensionate în care acuzele şi ameninţările au curs între Moscova şi Washington. Deși președintele SUA, Donald Trump, avertizase din timp că va pedepsi regimul lui Bashar al-Assad pentru folosirea armelor chimice împotriva populației civile, bombardamentele efectuate de aviația Statelor Unite, Franței și Regatului Unit au luat prin surprindere întreaga planetă. 

Mass-media și analiștii militari au contorizat numărul de rachete lansate, distrugerile pe care le-au produs acestea. Până la urmă, lumea a scuipat în sân, fericită că intervenția aeriană nu a degenerat într-un război între SUA și Federația Rusă, fapt asupra căruia anterior nu încetau să atenționeze mai mulți experți internaționali. 

Adesea însă, precum se știe, oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor. Frapată de amploarea și precizia atacului, de anumite detalii ale operațiunii aliaților, mass-media în mare parte a trecut cu vederea niște efecte politice cruciale generate de raidurile aviatice ale celor trei state împotriva regimului lui Bashar al-Assad. 

Mârâie, dar nu ridică vocea

Presei i-a scăpat că Moscova practic a rămas fără replică. Mârâie doar, dar nu mai ridică vocea ca odinioară. 

Fiecare sancțiune nouă impusă de Occident anterior scotea din sărite Kremlinul. Propaganda sa tuna și fulgera. 

Rușii nu au digerat acuzațiile de otrăvire a dublului spion Skripal. Au ripostat vehement. Au scos aburi pe gură. 

Iată însă că după un atac ucigător care a șters de pe fața pământului cel mai important centru sirian de cercetări tehnologice, Kremlinul nu a avut nimic de spus. Cu toate că protejatul său, Bashar al-Assad, a pierdut cam o treime din arsenale, Putin a luat apă-n gură. 

Vă pare ciudat acest fapt? Eu zic că nu e. 

Argumentul forței

Tăcerea rușilor este logică. În sfârșit, arțagul și-a găsit pârțagul. 

Trump a înțeles ceea ce nu a priceput Obama. Putin nu poate fu luat cu binișorul. Cu zăhărelul. Cu invitații la taifas. Cu îndemnuri la dialog. Nu are cum să fie nici convins, nici îmblânzit, pentru că înțelege doar argumentul forței. 

Actuala administrație de la Casa Albă a intuit că amenințarea președintelui rus cu războiul nuclear e un foc de paie. Doar un bluf care demonstrează nu forța, ci slăbiciunea liderului de la Kremlin. 

Și președintele american a tras concluziile de rigoare. L-a lovit pe Putin în plex. L-a călcat pe bătătură și astfel, l-a pus la respect.

Și asta în condițiile în care Trump nu a folosit cel mai concludent argument al forței din câte avea la îndemână. Potrivit publicației americane Wall Street Journal, el a cerut un atac de trei ori mai mare asupra Siriei și demolarea sistemului de apărare aeriană al Rusiei. 

Starea de groggy

Scenariul agreat de președintele SUA prevedea spulberarea forțelor armate ale lui Bashar al-Assad. Se urmărea concomitent  lovirea unor obiective militare ale Iranului și distrugerea dispozitivului antiaerian instalat de Rusia pe teritoriul sirian.

Și Trump, și ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, potrivit presei americane, ar fi insistat pentru un atac mai dur. Ministrul Apărării, James Mattis, l-a convins însă pe președinte să opteze pentru un scenariu mai moale pentru a evita o escaladare a tensiunilor dintre cele două puteri nucleare. Nu era însă cazul să fie menajat. Acum știm cu toții că a fost o prudență exagerată. 

Astăzi se vede mai bine ca oricând că dacă SUA declanșau un bombardament masat asupra Siriei, Moscova nici nu ar fi crâcnit. Dacă Trump opta pentru cel mai dur plan posibil, starea de groggy în care a fost trimis Putin era să fie mai adâncă și mai lungă decât cea de astăzi. 

A lăsat-o mai moale

Mass-media internațională a observat că după bombardarea de către aliați a unor ținte din orașele siriene Damasc și Homs, retorica antiamericană a propagandei ruse, oricât ar părea de paradoxal, s-a mai domolit. Televiziunile ruse care anterior nu încetau să scuipe zi și noapte venin înspre Occident, și-au înghițit limba. 

O analiză Bloomberg arată că Putin ar fi ordonat propagandiștilor săi s-o lase mai moale cu atacurile împotriva SUA. Potrivit publicației americane, raidurile aliaților asupra Siriei, coroborate cu ultimele sancțiuni foarte aspre împotriva Rusiei, pun o presiune pe Putin greu de suportat. Liderul de la Kremlin caută împăcare sau, cel puțin, cere clemență.

Este limpede că președintele rus vrea să facă un pas înapoi, dar în condiții onorabile, ca să nu-și boțească prestigiul politic pe plan intern, pentru că pe plan extern nimeni nu-și mai face iluzii în privința lui. 

S-ar putea însă ca poziția sa defensivă pe care a adoptat-o în ultimele zile să fie tardivă. Nu-i exclus să se repete istoria de pe timpul lui Ronald Reagan când nici măcar îndemnul lui Gorbaciov la conciliere n-a salvat URSS de la prăbușire.