Ion Ceban este candidatul PSRM la Primăria capitalei. Fost purtător de cuvânt și consilier municipal, consilier benevol al Președintelui Igor Dodon, Ion Ceban ar trebui să întrunească pe deplin nu numai sprijinul partidului pe care l-a condus și îl conduce în continuare de fapt, Igor Dodon, dar și susținerea fostului Președinte.

Nu știu, nu am verificat acum dacă lansarea candidatului PSRM s-a făcut cu prezența, dacă nu cu susținerea directă și afirmată a lui Igor Dodon. Nici nu e important. Important e că președintele își subminează propriul candidat la Primăria capitalei.

Cum o face? Mai întâi prin poziționările sale publice. Capitala are o componentă importantă de cetățeni de etnie rusă și asimilați, moșteniți din perioada sovietică sau urmași ai celor detașați în funcție de conducere în capitala Republicii Unionale RSS Moldovenească. Într-adevăr, după epurarea elitelor din anii 40, la ocuparea Basarabiei de către URSS, noii conducători erau aduși de peste tot din imperiu, cu precădere din statele slave – Rusia, Ucraina și Belarus. Ei erau plasați în funcții de conducere, beneficiau de avantaje și poziții solide pe linie de partid și Komsomol, cu scopul de a înlocui fosta elită națională și de a crea noua elită locală, ca parte a uniformizatului popor sovietic.

Faptul că mișcare nu a funcționat o dovedesc cele 4 decenii de opoziție de toate felurile din RSS Moldovenească: de la revoltă și apărare cu arma în mână, la crearea de partide politice cu programe democratice și pro-românești în ilegalitate și mergând până la proteste de natură civică, cu grafitti pe clădirile regimului sovietic care-l trimiteau pe Bodiul acasă. În plus, la sosirea lui Gorbaciov și redeschiderea regimului, prin Perestroika și Glasnosti, Mișcarea de Renaștere Națională a răbufnit din toată puterea și a demonstrat că elita românească s-a refăcut și a dăinuit și că aspirațiile pentru identitate sunt acolo, neclintite. Au început celebrele cenacluri – întrebați-l pe Anatol Șalaru și alți veterani din acele vremuri – apoi cântecele s-au transformat în 1988-1989 în mișcare politică și partid politic, Frontul Popular, cu propriile sale realizări din vara lui 1989 – limba, tricolorul, grafia latină, identitatea.

Deci acea elită adusă din fostul Imperiu Sovietic și urmașii săi – care nu au nici o vină și sunt astăzi parte a electoratului Republicii Moldova și sunt cetățeni ai statului independent cu just temei – sunt baza votanților PSRM, pe care-i împart cu partidele pro-ruse, dar și cu comuniștii naționaliști moldoveni ai lui Voronin. Problema e că există o mândrie autohtonistă moldovenească ce înghite cu greu temenelile excesive și mult prea dese ale lui Igor Dodon făcute către Moscova și Țarul Putin.

Ultima manifestare în raport cu atacul chirurgical asupra programului militar de arme chimice ilegal al Siriei a pus capacul. Când lumea întreagă sancționează enormitățile uciderii civililor cu armă chimică de distrugere în masă, când votul din Consiliul de Securitate de sancționare al intervenției occidentale pentru a distruge aceste facilități e covârșitor împotriva Rusiei care l-a inițiat – 8 voturi împotrivă, între care cei 3 membri occidentali permanenți ai Consiliului de Securitate, cu drept de veto, 4 voturi abțineri, între care Kazahstanul, și doar trei voturi pentru, Rusia, China și Bolivia – Igor Dodon iese, contrar poziției organismelor responsabile de politica externă din statul Republica Moldova, și se alătură cu susținere explicită Rusiei. Evident că gestul nu are cum să-l ajute pe candidatul PSRM, votanții lui Ion Ceban sunt profund dezamăgiți și alungați pur și simplu din siajul său fie spre Partidul Șor, dacă sunt pro-ruși, fie spre PCRM, la Vladimir Voronin, dacă se consideră moldoveni, sau rămân, scârbiți, acasă, neavând cu cine vota.

Și de ce și-ar dori Igor Dodon ca Ion Ceban să câștige alegerile din municipiul Chișinău? Păi tocmai că nu-și dorește și face totul pentru a-i submina acestuia șansele. Venirea la Primăria capitalei Republicii Moldova a unui exponent al PSRM creează un pol de putere natural alternativ influenței indirecte pe care o are asupra partidului Președintele Dodon. Mai mult, fiind vorba despre un personaj mai aproape de treburile urbei, și ultimul care câștigă voturi, preluând, practic, pentru prima dată capitala pentru pro-ruși – sper să nu o facă, dar încerc să realizez ipotetic care ar fi consecințele – prestigiul și forța sa politică în cadrul PSRM ar crește exponențial.

Cum PSRM e deja nervos pentru impactul negativ pe care-l are Dodon asupra ratingului său electoral, fiind în scădere și antrenând și PSRM pe panta descrescătoare, până la preluarea partidului de către Ceban și izolarea/ignorarea lui Dodon mai e un singur pas. Un pas pe care președintele nu l-ar dori parcurs, și ca să nu ajungă în această postură și să fie singurul responsabil de dominația partidului și de relația cu Moscova, are tot interesul să-l submineze activ pe Ceban. Chiar și numai prin luări de poziție controversate, în miezul campaniei sale electorale, care-i îndepărtează electoratul.