Andrei Gheorghe nu va mai veni la Chișinău. Până acum știam că se va întoarce, pentru că i-au plăcut basarabenii, pe care i-a promovat. E greu să nu-l mai aștepți pe Andrei. Va fi greu și de mers la București, unde el nu va mai fi. 

Am învățat foarte multe de la el. Nu doar despre televiziune. Puteai să vorbești ore în șir despre literatură. Era un om care ușor îți limpezea mintea. Un om pe care te puteai baza oricând. Un om și un prieten bun.

Andrei Gheorghe a plecat mult prea repede. Ar fi avut atâtea să ne mai spună, să ne mai învețe. Să râdă. 

Mai jos puteți vedea ultimul interviu pe care i l-am luat la Chișinău, în 2012. E mult mai bine când vorbește el, nu noi. Asta simțeai în preajma lui.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Andrei.

- Eşti unul dintre oamenii din show-business-ul românesc care a susţinut mult basarabenii...

- Nu. I-am susţinut pe ăia care erau buni. 

- Printre ăştia buni s-au nimerit mulţi basarabeni: Stratan, Planeta Moldova, Zdob şi Zdub, pe mine – ca scriitor...

- Nu pe toţi, pe unii – nu. Ai avut o voce, aveţi o voce foarte clară, trendy diferită. Şcoala pe care aţi făcut-o a fost mai riguroasă. Admiraţia societăţii din jurul vostru se îndrepta mai aditiv către cultură, cultură înaltă, când aţi venit şi cu bogăţia moldavului upgradat cu spiritualitatea rusă şi nu numai rusă, aici e o păcăleală, pentru că vorbesc de fapt de imperiul sovietic. În Chişinău găseşti pe stradă restaurante azere, ucrainene... Republicile au venit şi ele cu o încărcătură. Voi practic aţi fost expuşi la o viaţă imperială care v-a lăsat anumite atitudini, anumite libertăţi pe care un român nu şi le permite în minte. Un român dacă va scrie „fut în gură” el asta va dori să zică: „fut în gură – act sexual bucal”. La moldoveni e altfel, nu pot să-ţi spun cum, dar dacă o aud îţi spun, în secunda aia, care e diferenţa. 

Aşa că n-am promovat moldoveni. Am promovat tipi şi tipe bune, dar care cântau altfel decât corul, care ieşeau în faţă.

- Când ai venit în Chişinău, percepţia ta asupra basarabenilor s-a schimbat?

- Eu sunt rus şi tot timpul aveam bancuri cu moldoveni. Ciuccea şi maldavane. Aveam o sumedenie de prejudecăţi. Dar venind ca român, aveam alt complex imperial, ai impresia că eşti mult mai alb. După o lună prejudecăţile dispar, te acomodezi şi chiar îţi face plăcere ritmul. Îţi place că te surprinde într-un fel în care nu te aştepţi. La ce mă refer? Vin doi băieţi la mine şi îmi spun: tu vroiai să te plimbi aşa prin Chişinău, ziceai că vrei ceva underground, da? Hai în seara asta la squat. Îmi iau producătorul şi mă duc. Când am ajuns acolo: bum! Hai să fugim că vin gaborii şi ne arestează pe toţi! Mi-am adus aminte ce ar fi însemnat în Bucureşti o invitaţie la Underground. O cămaşă albă, un Red Bull în mână... Pe când aici era underground, pe bune, „pe sub pământ”. Cumva zona asta este mai sinceră. La un moment dat dacă te iei la ceartă cu cineva o să-i spui: o să-ţi sparg capul. Şi multă vreme o să vorbeşti despre asta în timp ce el o să-ţi spună invers. Basarabeanul, şi revin la afirmaţia anterioară, o să-ţi spargă capul pe bune. La fel ca şi undergroundul - e underground. Marea mea admiraţie pentru Chişinău e scoasă dintr-o conversaţie cu un cetăţean căruia i-am spus că trebuie să faceţi tabloide. S-a uitat la mine şi mi-a zis: a zdesi u liudei orujie, oamenii au arme. Societatea este protejată tocmai datorită acestui comportament.

- Cum ţi se pare showbizul din Moldova?

- E foarte tributar showbizului rus. În România e modelul american. Foarte puţin românii mai iau ceva de la francezi şi italieni. De la francezi iei luminile, sau încerci să le iei, mai bine zis, iar de la italieni iei glamourul. Esenţa e însă de la saxoni. În timp ce alt model, cel rusesc, performant, de când e lumea şi pământul, face multă cinematografie, mult vizual, multă televiziune, multă naraţiune. Se dezvoltă după niţel altfel de paradigmă şi are nenumărate de arătat. Cel mai bun show din lume pe care l-am văzut eu în ultimii 10 ani e un show rusesc - Comedy Woman. Mi s-a părut Broadway, ce vrei... genial făcut. Şi alte, nenumărate show-uri. Românilor li-e greu să le înghită pentru că nu ştiu limba şi pentru că au o de înţeles atitudine arţăgos-culturală la adresa infuziei de sovietism. Şi aici pierd. Iar eu pot să iau ideile astea şi să le duc dincolo şi să spun: ia ce deştept sunt! 

Să-ţi mai dau un exemplu. Acum mă aflu întru-un fel de deal în care partenerii mei m-au sunat şi mi-au zis: vii încoace să faci un show? Normal toată discuţia asta după aia se poartă: cât, când, unde, ce fel de... Şi aşa şi fac întotdeauna cu orice partener, că n-ai chef să te împrieteneşti. Ei, de data asta m-au sunat moldovenii, am venit fără nici un contract, nu ştiu ce o să fac, dar pentru că am lucrat cu ei înainte şi tot timpul s-au ţinut de cuvânt, super fair, n-am nici o grijă, n-am nici o greaţă, n-am nici o spaimă. La români acum nemaiavând contract şi neavând semnătură, deja eram balistic. Începeam să urlu: vreau cash, dă-mi acuma, că altfel eu plec. De ce? Pentru că aşa te protejezi, după foarte multe ţepe începi să nu mai dansezi cu indivizi necunoscuţi de pe stradă, dacă nu-ţi dau banii înainte. Ca la politicieni. Aşa că un element interesant al Moldovei este când un moldovean m-a sunat şi mi-a zis: hai mă, pe cuvântul meu! Eu l-am crezut. Sincer, în România nu prea mai am cetăţeni în care să cred. 

- Majoritatea artiştilor mai cunoscuţi în Moldova s-au afirmat în Rusia sau România...

- În România s-au dus ăia care n-au avut succes. E absolut normal, la început să vrei să mergi la piaţa aia mare, rusească: ştii limba, ştii cultura, te integrezi, eşti talentat – e ok... Nu merge pe piaţa rusească – nu-i nimic, încerci piaţa românească, poate se deschide Europa. Iată fenomenul O-Zone, de exemplu. Zdob şi Zdub, de asemenea – dar ăştia s-au aşezat mai rotund, că s-au aşezat şi pe piaţa rusească niţel. 

- Ar putea un artist să se menţină doar pe piaţa moldovenească?

- Doar Baştovoi. Sunt mulţi artişti care stau doar în piaţa moldovenească. Le oferă ceea de ce ei au nevoie. Am făcut Salutare Naţiune şi cred că am avut vreo sută, ba mai mulţi, invitaţi. Dintre care majoritatea, hai să fim serioşi, erau entertaineri. În România mi-e foarte greu să organizez o emisiune de şase luni cu trei artişti invitaţi. În timp ce în Moldova nu se mai terminau. La un moment dat mă irita: ce faci? Sunt cântăreaţă. Şi cum ai ajuns cântăreaţă? Păi am terminat ASE-ul. 

Poţi să stai pe piaţa moldovenească, poţi să stai şi pe piaţa din Samoa, nu? Sunt oameni care se simt bine şi confortabil sau sunt oameni care doresc mai mult. Personal, eu vreau să fiu la CNN, vreau să fiu la Pervâi Kanal, eu vreau să cuceresc lumea. Alţii, poate înţelepţi, sunt ok, stau în Antoneşti, mă refer la tatăl tău, şi ating o linişte şi o înţelegere.