Atacul cu substanță neurotoxică de luptă care l-a trimis în spital fără perspective pe colonelul GRU Sergei Skripal, cel care a lucrat pentru MI6 și era refugiat în Marea Britanie, a ridicat semnalul de alarmă vizând asasinatele la comandă în străinătate ale liderilor și rebelilor ceceni, opozanților lui Putin și spionilor împotriva Rusiei peste tot în lume. Departe de a fi date certe care acuză Rusia ca stat, crimele și morțile suspecte favorizează administrația Putin. Toate au intrat într-o anchetă majoră la Londra, cu sprijinul serviciilor partenere americane, dar vizează, mai larg, cazuri din întreaga lume.

Yvette Cooper, președinta comisiei parlamentare britanice pe teme de poliție și intelligence și Ian Blair, fostul șef al Poliției Metropolitane din Londra au fost principalii avocați ai anchetei tuturor morților suspecte pentru a determina probe și responsabilități.

Este vorba de nu mai puțin de 14 morți suspecte în Marea Britanie, numai, și numeroase altele în terțe state, inclusive SUA. Între altele, e vorba despre cazul lui Scot Young, care a lucrat cu criticii lui Putin și a fost găsit mort cu pieptul înfipt într- o țeapă din gardul din fața casei sale, în 2014. Aleksandr Litvinenko este cazul cel mai cunoscut, un ofițer KGB care a defectat în Marea Britanie, oponent al lui Putin, ucis în 2006 cu Poloniu 210 pus în ceașca sa de ceai.

Este un caz investigat și cu autori prezumați, dar cu vinovăție evidentă, cu un grad mare de certitudine, între care un ofițer KGB acum deputat în Duma de Stat. În 2013 a murit Boris Berezovsky la Londra, multimiliardar susținător al mediei anti-Putin, găsit mort în baie cu o eșarfă la gât, fără o concluzie certă între sinucidere și asasinat.

La fel de serioase sunt prezumțiile privind moartea suspectă din 2012 a lui Alexander Perepilichny, om de afaceri rus care a depus o mărturie crucială într-un caz de furt a 230 milioane e dolari dintr-un fond de investiții înregistrat la Londra, mort în fața casei când revenea de la jogging. Se prezumă moartea prin otrăvire cu o plantă greu de detectat.

În 2015 a murit un ajutor al lui Putin la Washington, Mihail Lesin, în camera de hotel, cu răni la cap și pe corp, inexplicabile prin autorănirea în cadrul unei beții. În toate aceste cazuri, urmele autorilor au fost acoperite cu atenție și nu sunt date certe care probează vinovăția Rusiei. Există și cazuri mai puțin discrete și care folosesc instrumente mai puțin costisitoare sau sofisticate, atunci când ele se produc în Orientul Mijlociu sau în Golf. Aici, legătura cu Rusia e clară, în cele mai multe cazuri.

În Turcia a fost asasinat în 2015, la Istanbul, Abdulwahid Edelgireev, islamist cecen, administrator al „Kavkaz-Center” – agenție de știri fondată de separatiști ceceni. Autorii erau doi spioni ruși, Iuri Anisimov și Alexander Smirnov, arestați la Istanbul, în timpul unei operațiuni speciale a serviciilor din Turcia (MIT). Ei au tras cu armă automată și l-au urmărit pe cel vizat până acasă pentru a încheia treaba. Moscova îl suspecta că a jucat un rol-cheie într-un complot menit să ducă la moartea președintelui Vladimir Putin.

Este și cazul lui Ruslan Israpilov, unul dintre refugiații conflictului din Cecenia, care au ajuns într-un mic oraș din Turcia. El a fost găsit într- o baltă de sânge în fața casei sale. Moartea urmează unui șir de 12 asasinate cărora le-au căzut victime bărbați din fosta Uniune Sovietică - ceceni, uzbeci, tadjici, care s-au refugiat în Turcia. În 2004, Zelimkhan Yandarbiyev, fost lider cecen, a murit în Qatar după ce mașina în care se afla a explodat. Doi agenți ruși au fost găsiți vinovați. Rusia a negat vehement orice implicare în aceste cazuri de asasinat, în vreme ce autoritățile turce nu s-au obosit să găsească vinovații.

Că toate aceste asasinate sau morți suspecte au un singur beneficiar, Rusia, este un lucru cert. Însă implicarea explicită a Moscovei oficiale în diferitele cazuri are grade mai mari sau mai mici de certitudine, în orice caz, nici unul nu e probat dincolo de orice dubiu, chiar și cele ce implică operativi ruși în Orientul Mijlociu.

Avem de a face doar cu formule de operare ale serviciilor secrete care se răzbună pentru dezertori? Avem de a face cu o operațiune de stat acoperită implicând Mafia și criminalitatea organizată din exterior? E vorba despre apărare legitimă în cazuri de atacuri teroriste și planificări de asasinate sau de simple răzbunări, cum pare a fi cazul Skripal? Sau e o altă formă de război hibrid practicat de Rusia?

Cert este că, în cazul Poloniu 210, la Litvinenko, ca și în cazul Skripal, dacă s-a dovedit substanța neurotoxică de luptă prezentă doar în capabilități guvernamentale, degetul este întins cu mai multă siguranță și vigoare împotriva Rusiei. Însă negarea credibilă rămâne, dincolo de jubilările unor surse mediatice ruse și chiar ale unor politicieni. Nici măcar afirmații explicite de salutare a unor asemenea acte, avertismente și amenințări venite chiar de la șeful statului, Vladimir Putin, nu sunt probe formale.

Tema rămâne deschisă: cum își apără, în aceste condiții, o țară democratică resortisanții, rezidenții și refugiații, unii dintre ei surse valoroase?

Sursa: evz.ro