Maia Sandu, liderul PAS, are o filosofie de viață și o abordare politică inedită pentru Republica Moldova. Deloc nouă, însă, în peisajul politic contemporan. De aceea m-am gândit că merită reflecție asupra abordărilor propuse și asupra conceptelor teoretice pe care le acoperă realitatea construcției sale. Iar originea abordării intransigente și a înclinației unui justițiarism de factură moralistă rezidă în două curente: imaculata concepție respectiv Albă ca Zăpada.

Imaculata concepție și creștin democrația

Imaculata concepție este adevărul suprem al credinței creștine: nașterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria, singura naștere care s-a săvârșit prin pogorârea Sfântului Duh asupra făpturii umane ingenue de gen feminin și care a zămislit om și, totodată, Dumnezeire, cel născut fiind fiul lui Dumnezeu și al Omului, care prin jertfa sa a luat asupra sa păcatele lumii. Un sacrificiu major care reprezintă și promisiunea credinciosului creștin pentru viața de Apoi. Viața veșnică.

În politica de azi, imaculata concepție nu este altceva decât realizarea poruncii să nu săvârșești niciunul din cele 10 păcate capitale în acțiunea politică, respectiv să realizezi acțiunea de conducere a semenilor în beneficiul lor și sacrificându-te pe tine. Un exercițiu profund de asceză și credință, de angajament și sacrificiu de sine. Este pregătită societatea contemporană, cu atât mai mult noua clasă politică din Republica Moldova, să treacă prin acest deșert? Va găsi Maia Sandu pe cei 101 de candidați măcar pentru alegerile generale din noiembrie 2018 care să înfrunte urgia unei campanii electorale, cu realismul său dur și pur și confruntarea noroioasă, prezervând ingenuitatea și curățenia celor 101 apostoli ai moralei și ai binelui? Vom vedea. Oricum, numai cine a păcătuit să ridice piatra.

Albă ca Zăpada. Partidul idealist teoretic și moralist al lui Sebastian Lăzăroiu

Al doilea concept este mult mai terestru. Partidul Albă ca Zăpada a fost inventat în România de către Sebastian Lăzăroiu, pe atunci consilier prezidențial al lui Traian Băsescu pentru politică internă, și conceptul a fost îmbrățișat de către Monica Macovei cu al său M10, cu o prezență meteorică în politica românească. Departe de a juca ingenuitatea sau absolutul moralei creștine, Partidul Albă ca Zăpada este conceput pentru a se diferenția complet de griurile politicii obișnuite și de întunecimile compromisurilor nefaste.

Ideea era de a construi un referențial, nu atât moral, cât pentru a arăta că se poate. Că există și o asemenea abordare, că există și oameni curați, morali, nepervertiți, care nu fug după bani și averi, după bunuri ce nu li se cuvin, ci visează doar la mântuirea sufletului, la recunoașterea altruismului și a propriului sacrificiu, iar în schimb obțin acel statut de referențial, de punct care răstoarnă universul, de partid și politician cu care vei compara pe oricine, iar în comparație, oricare altul din politică își va releva petele și nefăcutele din propriul trecut și din activitatea sa.

Ceea ce nu a spus Sebastian Lăzăroiu este faptul că un asemenea concept de partid nu e făcut să guverneze, nu e făcut, de fapt, să facă politică reală, pentru că nu poate face compromisuri și nu se poate asocia cu nimeni. În fapt e un simplu partid referențial, moralist, și de model, al cărui rol e unul de exemplu public pur, de a arăta faptic că se poate, fără ca el să poată fi altceva decât un partid mic, un partid balama, care se poate, eventual, asocia cu alții doar pentru a intra în magma vieții de zi cu zi și a guvernării plină de griurile relativului în fața albului absolut pe care-l propune Albă ca Zăpada. Cu alte cuvinte, atunci când s-ar asocia pentru intrarea la guvernare, partidul redevine unul similar celor de pe scena politică unde funcționează.

Un model aproximativ a existat în România anilor 90. Alianța Civică, condusă de Ana Blandiana, o asociație civică morală care și-a asumat rolul de liant, asocierea și construcția marii coaliții numită Convenția Democratică, care a avut drept scop suprem combaterea comunismului, post comunismului și a neo-comunismului FSN. Asta se întâmpla imediat după căderea lui Ceaușescu și acțiunea sa era motivată de nevoia de a prelua puterea de către opoziția democratică, dar de o opoziție unită. După experiența guvernării 1997-2000, Alianța Civică s-a retras în mănăstire, la cele sfinte, în sensul în care a ieșit din spațiul politic și s-a preocupat doar de memoria închisorilor politice românești și de animarea Memorialului Sighet, închisoarea miniștrilor, acolo unde a pierit întreaga elită democratică interbelică, aliminată fizic de venirea comunismului.

Maia Sandu în politica reală din Republica Moldova

Revenind la Maia Sandu și PAS, cred că e corect să trecem în revistă modelele împrumutate și copiate pentru a judeca opțiunile la urne și perspectiva guvernării unui asemenea partid. Imaculata creație și Albă ca Zăpada nu sunt modele făcute nici să câștige alegeri, nici să guverneze. Trec peste faptul că nu pot fi asumate de un om politic, oricât de pur, care a trecut prin guvernare și care nu e perfect fie și prin asocierea cu premierul Filat și cu partidul care a lansat-o în politică, PLDM. Nu vreau prin asta să spun că e vreo impunitate asocierea cu PLDM, din contra, dar ea trebuie asumată. Îmbrăcarea hainei Sfintei Fecioare, după ce ai păcătuit în politica din Republica Moldova, e o abordare cel puțin nefericită.

Maia Sandu trebuie să-și asume curajos rolul său, trecutul său și opțiunile sale politice. Să -și urmeze calea nevoii unui alt fel de politică, a unei alte opțiuni decât cea a cinismului pragmatic și mercantilismului tranzacționist. Dar asta nu înseamnă nici Imaculata concepție, nici Albă ca Zăpada. Politica se face cu oameni reali, cu bune și rele, alegerile se câștigă cu politicieni cu experiență, nu numai cu elite culturale și intelectuale morale, iar guvernarea se face în coaliții, prin compromisuri. 

Revoluția ultra-realistă necesară: pragmatismul electoral față cu Maia Sandu

Maia Sandu are nevoie de trecerea prin Purgatoriul revizuirii propriilor idealuri și adaptării lor la realitatea Republicii Moldova, pentru că aici cere voturi. Nu înseamnă să abdice de la morală și principii, ci doar să-și flexibilizeze abordările și să dovedească maturitatea politică. Pentru asta are trei probleme pe care trebuie să și le rezolve, și repede.

Prima este cea a propriului trecut. Să și-l asume și să-l recunoască, nu are a se teme de el, și lumea va aprecia recunoașterea meritelor partidului care a lansat-o PLDM, și reverența pe care i-o face. Ar scăpa și de o vulnerabilitate artificială, auto-indusă, această fugă de PLDM. Nu a furat alături de Filat, deci nu are a-și imputa nimic, iar etichetele sunt excesive în ceea ce privește un partid care reprezenta o treime din populația Republicii Moldova și din votanții săi.

În al doilea rând, trebuie să-și asume pe deplin, sau să se rupă definitiv, de partenerul său Andrei Năstase și PPDA. Să-l accepte așa cum este, cu combinațiile dubioase, sursele de finanțare neclare și netransparente sau, din contra, de-a dreptul vinovate. Cu acțiunile sale necugetate și ostentative, cu meseria sa și proprii săi demoni. Sau să-l scoată dintre aliați, admițând să-l confrunte în alegeri pentru același electorat. Și cu problemele finanțării propriului partid, deopotrivă.

În al treilea rând, să accepte compromisul. Să recunoască faptul că își dorește guvernarea, că are aspirații de premier și de formare a guvernului, cu cine va putea să o facă. Așa dă un mesaj ca lumea să o urmeze și să aibă încredere, pentru că vrea să câștige alegerile și să formeze o majoritate. Să accepte faptul că Republica Moldova trebuie guvernată și că orientarea pro-occidentală și regulile instituționale sunt mai importante de realizat pentru curățirea societății în Republica Moldova decât realizarea absolutului, a societății ingenue a imaculatei concepții și a Albei ca Zăpada.

În plus, trebuie să se uite cu mare atenție la noile reguli ale certificatului de integritate, realizat pe model european și cu susținere americană. E o acțiune a guvernului, a majorității declarat pro-europene, care văduvește de substanță sau înlocuiește instituțional exact atuul său moral și imaculata concepție. Și e de ajuns ca 2-3-5 oameni de pe lista sa, cu criteriile sale, să intre în vizorul ANI și să fie eliminați din cursă, sau ca toți cei pe care-i acuză astăzi de corupție și malversațiuni să treacă de furcile caudine ale acestui certificat, ca argumentul forte al PAS, însăși rațiunea acestuia de a exista fără dorința accederii la Guvernare, să fie puternic tulburată în alegeri.

De aceea azi e mai important pentru Maia Sandu și PAS steagul realizării coaliției pro-europene sau a opoziției unite, cu asumarea unei victorii deja realizate încă din perioada de opoziție, cea a realizării instituționale a Agenției Naționale de Integritate ca rezultat al ideii de imaculată concepție, și al asumării pe mai departe a monitorizării stricte a funcționării ei de către PAS și Maia Sandu, care le-au impus.