Știrea că Vitalie Pârlog a demisionat din fruntea SIS-ului m-a făcut să-mi aduc aminte de răcnetele după ajutor ale tatei din urmă cu patruzeci și cinci de ani.

Auzindu-le, am țâșnit din casă și am alergat în drum. Înaintea mea fugeau mama și bunica, grăbindu-se să ajungă primele la hotarul dintre casa noastră și cea a Muntenilor de unde se răspândeau strigătele neomenești și jalnice ale tatei. Mama și bunica îmi acopereau cu spatele drumul și eu nu vedeam de ce strigă tata, dar, oricum, inima mi s-a făcut cât un pui de găină și gura mi s-a uscat. În sfârșit, am văzut. Tata era doborât la pământ și pe pieptul lui sărea cu genunchii Ion Munteanu.

Ultimul îl pălmuia pe tata. Îl lovea năprasnic când cu o palmă când cu alta, și tata striga. Pentru prima dată vedeam ca cineva să-l bată pe tata și, până în acele clipe, nu aș fi crezut vreodată ca asta ar fi fost posibil, pentru că, pentru mine, tata era cel mai puternic om, dacă nu din lume, atunci din Flutura, cu siguranță. Când cineva mă jignea sau încerca să mă bată sau chiar mă lovea eu îl amenințam că o să-l spun tatei și nimeni nu se atingea de mine. De aceea, nici nu mă temeam de nimeni din Flutura, pentru că știam că tata oricând o să mă apere.

Acum, când mă uitam cum Ion Munteanu îl snopea pe tata, această încredere a început să mă se zdruncine și să mi se șubrezească. De fapt, scandalul de acum tot de la mine a început. Cu o oră în urmă mă umpluse de sânge băiatul vecinilor și eu am alergat într-un suflet la tata și i-am spus și el s-a dus valvârtej la poarta vecinilor și l-a strigat și a ieșit Victoraș și tata i-a tras un pumn în gură. Auzind răcnitele fiului, s-a repezit în drum Ion Munteanu și l-a trântit la pământ pe tata. Victoraș Munteanu mă privea zâmbind triumfător și-mi arăta pumnul. Acum cine o să mă mai apere de tip, dacă tata era imobilizat la pământ și era făcut terci.

Năprasnic, tata striga după ajutor. Mama și bunica îl trăgeau de mânecă pe Ion Munteanu și-i cereau să-l lase pe tata în pace. Încercau să-l împingă de pe tata, să-l dea jos. Lui Ion Munteanu i se umflase tărâța în el și-l pocnea pe tata cu palmele peste față și atunci l-am auzit pe tata strigându-mi să-ia aduc toporul. Am alergat într-un suflet cu toporul spre tata și m-am mirat foarte tare că mama și bunica nu voiau să mă lase să-i dau toporul, care l-ar fi putut salva de umilințe Mama m-a luat în brațe și bunica mi-a smuls toporul din mână și l-a aruncat peste gard și eu nu înțelegeam de ce dacă tata era la pământ nu mă lăsau să-l ajut și să-i dau toporul, deoarece cu toporul acela s-ar fi putut salva și l-ar fi putut pune la punct pe Ion Munteanu. Lacrimi de revoltă că mama și bunica nu m-au lăsat să-l ajut pe tata îmi șiroiau pe față în monom. Lacrimi de neputință că nu l-am putut ajuta mi se amestecau cu mucii care-mi curgeau din nas.

Deodată, Ion Munteanu s-a dat jos de pe pieptul tatei și a plecat, fără să se uite la tata sau la noi, îl însoți fiu-său care îmi arunca priviri sălbatice și–mi arăta pumnul. Acum nu mai avea cine să mă apere de Victoraș. Mama și bunica l-au ajutat pe tata să se ridice din colb și să meargă acasă. Eu veneaM din urmă cu nasul în pământ. Un bulgăre mă lovi în spate. Îl aruncase Victoraș Munteanu și pentru prima dată în viață nu am fugit după tata ca să-i spun ce mi-o făcut băiatul vecinilor. Băiatul vecinilor care, peste ani, a ajuns să lucreze la SIS, din fruntea căruia azi a demisionat Vitalie Pârlog.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare