Două demisii succesive, a primarilor de Bălți, Renato Usatâi, și de Chișinău, Dorin Chritoacă, au animat scena politică din Republica Moldova. Brusc. Prea brusc, prea legate ca să fie întâmplătoare, necoordonate. 

Pe de altă parte, firește, statutul deținătorilor de mandate neterminate e diferit: Dorin Chirtoacă a fost primar timp de 10 ani, apoi a fost acuzat de corupție și suspendat din funcție, după un arest la domiciliul prelungit. Mai putem adăuga aici și episodul referendumului de demitere, pierdut cu brio de către socialiștii lui Igor Dodon care l-au inițiat, pentru că ar fi fost o nedreptate. Pe de altă parte, Renato Usatâi, om de afaceri suspectat de un număr mare de combinații dubioase prin care și-ar fi făcut averea, a fugit în Rusia și nu a mai călcat pe acasă, în orașul pe care-l conducea formal, fiind urmărit pe motive penale. Ambii și-au prezentat demisia.

Ce urmează? În ambele cazuri vorbim despre mandate în curs, deci despre eventuale alegeri anticipate la Chișinău și Bălți, principalele două orașe ale Republicii Moldova. Schimbă aceste alegeri ceva în politica din Republica Moldova? De principiu nu, ar aduce niște primari pentru doar un sfert de mandat. Da, ar schimba, aducând legitimitate la nivelul succesorilor celor doi primari demisionari. Votul ar consacra noii aleși, spre deosebire de soluția de la Chișinău, cu o persoană care nu a fost aleasă nici măcar consilier, dar e primar interimar, printr-o manevră juridic acoperitoare, dar discutabilă la nivel de legitimitate. Cu tot respectul pentru primarul interimar, Silvia Radu, și pentru administrarea treburilor primăriei, dar nu a trecut prin votul concetățenilor săi. În plus, am mai spus-o, măcar aș fi ales un primar interimar dintre consilierii municipali, votați de o majoritate. E adevărat că legea e strâmbă dacă permite o asemenea manevră, dar asta e legea în vigoare.

Mai schimbă ceva, alegerile din cele două mari orașe. Permit o pre-campanie și o verificare pe un uninominal mai puternic, nu numai la nivelul unui colegiu, ci la nivelul celor două orașe cele mai importante, între care capitala. Permite să se dea un start important al campaniei generale următoare, dă un semn despre potența jucătorilor, lansează alegeri înainte de alegeri, și crează o adevărată trambulină pentru viitoarele partide ale celor aleși, avantajate de această cursă. Deci au impact aceste alegeri asupra celor parlamentare.

Nefiind încă fixate alegerile parlamentare, e discutabilă data alegerilor la Primărie. Nu cunosc legislația exactă în Republica Moldova. Dar prin comparație, în ultimul an înainte de alegerile locale la termen, nu ar trebui să se deruleze alegeri anticipate. În plus, din câte am înțeles, există și în Republica Moldova legea vizând evitarea parazitării unei runde de alegeri de către o alta, de altă natură, la o distanță prea mică. Adică alegerile locale nu se pot organiza la o distanță mai mică de 6 luni sau un an de cele generale, pentru a nu le afecta, a nu le canibaliza. Dar asta e apanajul juriștilor să discearnă varianta cea mai bună și mai corectă, cea legală pentru organizarea alegerilor locale anticipate.

Mă interesează mai mult rezultatele, trendurile și finalitatea. Admițând că alegerile anticipate se organizează, ele ar trebui fixate la un interval față de momentul în care, formal, consiliile locale iau act de demisiile primarilor. Într-un termen rezonabil, în termeni juridici. Iar aici încep jocurile și substanța politică a anticipatelor, ca și motivațiile sau poziționările diferiților actori, cu relevanță în alegerile generale. Și aici sunt și cele mai mari riscuri.

Mai întâi, nimeni nu poate fugi de alegeri. Cu excepția condițiilor de evitare a canibalizării, există termenul rezonabil pentru organizarea alegerilor și pauza dinaintea scrutinului regulat, la termen. Oricât ar potența un candidat pentru alegerile la termen, dacă a câștigat anticipatele cu un an înainte, nu poți să organizezi alegeri chiar la fiecare moment. Deci aici legislația trebuie coroborată, studiată și se poate identifica intervalul pentru organizarea alegerilor, ținându-se cont de toate constrângerile, inclusiv cele legate de intervalele pentru derularea campaniei. Suma acestor condiții și termene stabilesc explicit când pot fi organizate, legal, alegerile.

Admițând că nu există impedimente, alegerile trebuie organizate într-o perioadă rezonabilă, până la alegerile generale. Aici contează impactul politic al deciziilor luate de cei care au declanșat procesele electorale, în primul rând pentru cele două partide implicate, PL și Partidul Nostru, apoi pentru cele care au salutat demisiile. Iar aici, alegerile sunt libere, trebuie să fie libere și corecte, iar cel mai bun să câștige. Dar în funcție de câștigător, cei care au generat alegerile, ca și cei care au droit, au pledat și au salutat demisiile, riscă să-și asume prin costuri majore.

La ce mă refer? Dacă alegerile anticipate vor însemna un transfer al Chișinăului și Bălțiului către pro-ruși, e un motiv pentru care cele două partide devenite de buzunar, decredibilizate total după ultimele alegeri – indiferent ce au reprezentat în trecut –să-și încaseze toate costurile. Ca și partidele pro-europene care au ales să salute aceste demisii. Nu să le accepte, ci să le salute, eventual după ce le-au cerut cu vehemență acum câtva timp.

Și tot aici se va mai demonstra o aserțiune, despre care merită să vorbim mai pe larg: nașterea unei categorii de oameni politici, uneori de formațiuni politice în întregime, care sunt gata să sacrifice Republica Moldova, sau măcar Chișinăul, în brațele socialiștilor pro-ruși doar doar ar da o lovitură Oligarhului Rău care a Capturat Statul. Cine a făcut-o, și mai ales cine a gândit-o în acești termeni, trebuie să-și asume consecințele.

Pe de altă parte, s-ar putea să nu fie pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Abordarea Chișinăului, dar și a Bălțiului, reclama o prezența în campanie a liderilor politici de vârf. A șefilor de partide. A personalităților majore ale fiecărui competitor. Iar rezultatele, dacă nu marchează o victorie sau măcar un rezultat onorabil, riscă să arunce în irelevanță și să descalifice candidați, președinți și partide. Fără să anticipez în vreun fel, cred că azi, cele două riscuri pe care și le-au asumat demisionarii, partidele lor, dar și cei care i-au împins aici sau care au aplaudat de pe margine, sunt catastrofale. Aviz tuturor viitorilor candidați.