Mass-media a fost atât de frapată de demisiile primarilor de Bălți și de Chișinău, precum și de iminența unor alegeri locale anticipate în ambele municipii, încât nimeni nu se mai întreabă ce se urmărește de fapt. De ce s-au retras anume acum și nu anul trecut, de exemplu. 

L-au crezut pe cuvânt

Totul a pornit, precum se știe, de la Renato Usatîi, care a anunțat într-o emisiune televizată că renunță la funcția sa pentru ca un nou scrutin să aibă loc în luna mai. S-a creat impresia că presa l-a crezut pe cuvânt. Nu s-a mai ostenit să reflecteze asupra explicațiilor sale. A luat totul ca atare. 

Nu era cazul. Renato Usatîi minte de-ți stă ceasul. 

Motivele demisiei invocate de interlopul refugiat la Moscova ridică mari semne de întrebare. Renato Usatâi trece printr-o perioadă nefastă. Mulți dintre colaboratorii săi cei mai apropiați de la primărie l-au abandonat descumpăniți. Filialele partidului său din nordul republicii au intrat în disoluție. 

Alegătorii din Bălți îi întorc spatele, iar dosarul ce i s-a intentat la Chișinău este doldora de probe incriminatorii. În aceste condiții, oricum ai întoarce-o, numai de alegeri anticipate nu-i arde lui  în prezent.  

Dacă într-adevăr și-ar fi dorit să le dea peste nas guvernanților și să demonstreze că, în ciuda urmăririi penale, este sprijinit de alegători, momentul propice pentru el era începutul lui 2017. La doar câteva luni de la fuga în Rusia, popularitatea sa în oraș, deși se diminuase, îi permitea încă să lupte pentru un nou mandat. 

Renato Usatîi a ținut cu dinții însă de postul de primar, chiar dacă nu era în stare să-și exercite atribuțiile. S-a dat în stambă pe rețelele sociale, a organizat videoconferințe concepute ca niște spectacole ieftine. Nu era deloc preocupat de administrarea localității nici măcar prin avocații săi. Treptat, primăria s-a transformat într-un bâlci, orașul fiind lăsat de izbeliște. 

A rămas de dârvală

Nu e de mirare că până la urmă municipiul a intrat în colaps. Procesul de administrare s-a erodat, serviciile comunale în mare parte s-au compromis, orașul s-a pomenit inundat de gunoaie. 

Și iată că în plin dezastru îl vedem la micul ecran pe Renato Usatîi care, clătinând imperceptibil din cap și cu ochii fugindu-i ba pe tavan , ba pe podea, susține că demisionează pentru a se revanșa în alegerile anticipate din luna mai. Să i-o spună lui mutu. 

Renato Usatîi în momentul de față e terminat politic. El are nevoie nu de alegeri anticipate, ci de un azil sigur ca să scape de pușcărie.  

În această situație, nu avea niciun motiv să demisioneze. Din contră. Funcția de primar îi oferea prilejul să acuze oficialitățile de la Chișinău de persecuția sa pe motive politice.

Cu toate acestea, nitam-nisam, se retrage. De ce? Pentru că a rămas de dârvală. A fost lăsat din brațe de serviciile secrete ruse care anterior au investit în el cu generozitate pentru a-l aduce la putere în Republica Moldova. 

Toate în aceeași oală

Acum nu mai este bun de nimic. A devenit inutil. S-a transformat într-un balast. 

Cum este expirat și nu mai poate fi reciclat,  stăpânii săi de la Moscova se leapădă de el. L-au constrâns să demisioneze pentru a netezi drumul altuia. 

Proiectul Renato Usatîi a fost închis. Asta să fie clar. Moscova este la ora actuală în căutarea unei alte marionete. Normal. Rușii niciodată nu pun toate în aceeași oală. De aceea, vor încerca să identifice o alternativă lui Dodon.

Noul proiect politic rusesc urmează să fie rodat în scrutinele locale anticipate din luna mai. Moscova va tulbura puternic apele înainte de alegerile parlamentare de la toamnă. 

Dezbină și stăpânește 

Cursa electorală din cele două municipii va fi folosită pentru noi ingerințe ale Kremlinului în procesele politice din Republica Moldova, pentru dezlănțuirea unor infernale atacuri propagandistice împotriva actualei guvernări și a vectorului european de politică externă. Va fi aplicată celebra strategie „dezbină și stăpânește”, iar semnele ei se întrezăresc de pe acum.

Privit din acest unghi, faptul că Dorin Chirtoacă a demisionat la doar câteva zile de la retragerea lui Renato Usatîi miroase urât. Se creează impresia că cel dintâi l-a imitat pe cel de-al doilea. Că vrea să profite de tămbălăul ce se prefigurează la Bălți, unde rușii își vor pune în aplicare întregul arsenal al războiului hibrid pentru a-și promova omul lor în jilțul de primar. 

Numai că acest calcul al liberalilor este greșit, întrucât Moscova va putea exploata la Chișinău forța candidatului său unic împotriva unei drepte nu doar dezbinate, ci și învrăjbite. Unde mai pui că prestigiul compromis al partidelor prooccidentale în capitală este de abia în curs de refacere. În plus, există o mare dezamăgire a alegătorilor în legătură cu modul în care un candidat proeuropean a administrat municipiul de-a lungul ultimului deceniu. 

În aceste circumstanțe, identificarea unor candidați credibili, cu șanse de coagulare a electoratului de dreapta pare o misiune extrem de dificilă. Vor fi mulți aspiranți pitici și anemici care nu vor face decât să atomizeze și să demoralizeze alegătorii cu viziuni democratice. Și ca tacâmul să fie complet, toți aceștia se vor război unul cu altul, nu cu oamenii Moscovei.

În al 11-lea ceas

Astfel, viitorul nu sună deloc bine pentru cauza democratică și europeană a Republicii Moldova. Pentru prima oară de la proclamarea independenței încoace, Chișinăul riscă să ajungă pe mâna filorușilor. 

Și la Bălți lucrurile lasă de dorit. Deși proiectul Renato Usatîi a fost îngropat, nici PDM, nici partidele europene din opoziție nu par deocamdată pregătite să le arunce mănușa rușilor. Toate se află în criză de timp, iar cele două demisii se vede că i-au luat pe nepusă masă. 

Kremlinul are astăzi mai multe șanse ca oricând să ne calce pe cap, urcând pe coama dihoniei de pe dreapta eșichierului politic. E în stare să câștige nu prin forța proprie, ci speculând slăbiciunile adversarilor. 

Doar deșteptarea în al 11-lea ceas mai poate salva lucrurile. Nu am însă încredere în prestația partidelor proeuropene, în capacitatea lor de a da dovadă de discernământ și de a pune interesele naționale mai presus decât cele de grup.

Într-o ultimă speranță se constituie mișcarea electoratului de jos. Oamenii simpli, cei care din îndemnul inimii semnează astăzi declarațiile de unire, sunt singurii care mai pot determina politicienii să-și învingă orgoliile și să se unească in extremis.