De sâmbătă, 10 februarie, a intrat în vigoare legea anti-propagandă. Nu e nici o surpriză că sunt unu susținător al legii: ca cercetător, analist, teoretician am lucrat la componenta de război informațional de ani buni.

Am fost, deci, dintre cei care a salutat formula legii anti-propagandă din Republica Moldova, pe care am dat-o drept exemplu de rezolvare a unei probleme delicate cu europenism, un fapt demn de a fi urmat și de Ucraina, și de către alte state din spațiul post sovietic care-și doresc preluarea controlului asupra propriului spațiu public. Documentul evită interzicerea posturilor de televiziune ruse, dar permite evitarea conținutului viciat al știrilor și comentariilor viciate, venite din această direcție. Nu evită pe deplin impactul știrilor din această sursă, care circulă pe rețelele sociale, chiar și cele neruse. Este, însă, un pas înainte, zic eu.

Pe de altă parte, am arătat rezervele față de absolutizarea legii ca panaceu pentru domeniu, dar am subliniat și marile probleme în a găsi un mecanism favorabil și acceptabil, din punct de vedere democratic și social, pentru a selecta și a decide asupra liniei subțiri ce desparte libertatea presei și libertatea cuvântului – pe care le salutăm și le apărăm ca valori fundamentale ale democrației - de operațiunile de război informațional, opiniile liber exprimare de cele care sunt plătite în format lobby, spre a fi promovate de ziariști și formatori de opinie sub o anumită formă livrată, elementele de știri și opinii legitime de cele dirijate, parte a războiului informațional sau operațiunilor psihologice. E complicat, pentru că cei chemați să identifice dincolo de orice dubiu această diferență sunt oameni în uniformă sau sub jurământ și societatea civilă în statele cu democrație liberală nu pot accepta ca ei să fie cei care fac selecția. Și au dreptate. Trebuie găsită formula sustenabilă și dincolo de dubiul ingerințelor politice sau vinovate în orice fel. Membrii societății civile, ziariștii și profesioniștii în comunicare trebuie să facă separarea, chiar dacă sprijiniți în cadre adecvate de instituțiile statului.

După cum s-a anunțat public, a făcut-o și deschide.md, radiodifuzorii și distribuitorii de servicii media aflați sub jurisdicția Republicii Moldova urmau ca, până la data de 9 februarie curent, să prezinte noile concepții generale a serviciilor de programe, conform legii anti-propagandă. Luni, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a prezentat statistica radiodifuzorilor care și-au onorat sau nu obligațiunile.  Astfel, 51 de posturi de televiziune din 60 și 53 de posturi de radio din 55 au prezentat până pe data de 9 februarie concepțiile generale ale serviciilor de programe spre aprobare.

Deoarece sunt elemente neconforme legii, 20 de posturi de radio și 15 de televiziune au fost întoarse din drum și puse să refacă documentația și programul până la data de 15 februarie 2018. Despre cele 2 televiziuni și 9 posturi de radio care nu au respectat legea, ele vor suferi rigorile, sancțiunile și pedepsele graduale aflate în lege. Radiodifuzorii care nu au prezentat noile concepții generale ale serviciilor de programe au fost amendate cu 5000 de lei și li s-a prelungit pe 15 februarie termenul de prezentare a noii grile de programe.

În acest punct, trebuie spus că e natural ca intrarea în vigoare a legii să producă un set de probleme de natură tehnică și de adaptare. Dar ea va intra în obișnuința de zi cu zi a radiodifuzorilor, care vor fi chemați să urmeze și să respecte aceste reguli. Impactul legii va avea nevoie de mai mulți ani pentru a-și face simțite efectele. Mulți ani pentru a contracara efectele anilor petrecuți sub propaganda sovietică sau ca să șteargă efectele asupra celor care au fost expuși propagandei ruse.

Evident că educația și creșterea conștientizării populației va putea permite ca și aceste interdicții să fie ridicate, odată ce societatea va avea reziliență și va ști să discearnă între informație și fals. Prevederile legii eu le consider temporare. O societate matură și puternică nu are nevoie de bariere în calea informației, chiar și de propagandă și alterată. Există alte instrumente pentru a contracara impactul informației la cei mai tineri și fragili la nivelul discernământului sau impresionabili, și precedentele există pentru protejarea copiilor și tinerilor față de alte tipuri de programe, iar metoda ar putea fi folosită și pentru a nu cădea pradă dezinformării crase. Dar instrumentarul personal și societal se construiește în timp, ca și anticorpii societății, care necesită timp pentru a se dezvolta. Iar imaginea fructului oprit nu ajută, din contra, poate deveni o atracție nesănătoasă tocmai pentru că e interzis conținutul viciat. Acest mecanism creează o formulă de atracție nemeritată pentru fake news.

Preocuparea mea, pe care nu mă sfiesc să o subliniez, este cea a posibilului abuz de drept. Nu presupun din start nici reaua intenție, nici porniri vinovate ale nimănui. Dar orice formă de cenzură, chiar și cu bune intenții, creează o categorie ciudată de cetățeni protejați, pe care nu aș dori să o văd propagată dincolo de un timp necesar ca educația și cunoașterea instrumentarului războiului informațional, structura minciunii, rolul și limitele teoriei conspirației, alte instrumente ce pot fi utilizate în războiul informațional, să ajungă la marea masă a populației. Altfel limitarea accesului la pseudo-știri și psudo-informații nu ajută la închiderea ferestrei necesare pentru ca societate să fie rezilientă în sine și capabilă să reacționeze direct prin proprii anticorpi.

Expunerea publică a falsului, minciunilor și propagandei este un bun pas înainte, iar inițiativele de tip stop fake/stop fals sunt binevenite, dacă sunt făcute cu bună credință. Dar nu trebuie să uităm că și instrumentarul de tipul celui de contracarare a propagandei, dezinformării, măsurilor active și operațiunilor psihologice ale Rusiei în Republica Moldova poate fi și el tarat de abuz de drept, abuz de fapt și politizare. A interpreta acțiuni, afirmații și evenimente direct drept componente ale războiului informațional, când avem de a face, de fapt, cu opinii și abordări ce reflectă rivalități de natură politică, e la fel de condamnabilă ca și propaganda rusă în sine. Iar aici o pornire de utilizare a celor ce monitorizează fake și false news, politic sau instituțional, contra unor rivali interni sau instituții vizate spre decredibilizare, e la fel de gravă. Vom urmări, deci, cu atenție evoluția subiectului în Republica Moldova.