Dacă în Chișinău începe să ningă – e grav, dacă plouă – e dezastru, dacă se topește zăpada – apar mormane de gunoi. Totuși Chișinăul o duce mai bine decât alte oraşe sau sate moldoveneşti, nu e surprinzător, pentru că e capitală și atrage mult mai ușor fonduri europene. 

Dar ce se întâmplă în orășele și sate? Ultimele veşti bune au venit odată cu semnarea declarațiilor de unire cu România. Pe lângă caracterul simbolic al acestor declarații, localitățile ar putea beneficia de susținerea aleșilor locali din România, cu care ar putea implementa proiecte comune. Pentru că nu trebuie să uităm că Moldova primește un sprijin semnificativ din partea României și mi se pare firesc ca în primul rând ajutorul să vină pentru localitățile care au semnat declarația de unire.

Un semnal din localitățile Moldovei a venit prin site-ul IDIS Viitorul, care a publicat azi „Topul celor mai bune și a celor mai proaste politici locale din Republica Moldova”. În text însă vedem „cele mai bune” politici locale, nu şi cele mai proaste. Aflăm că la stabilirea acestui top au participat „IDIS „Viitorul”, în parteneriat cu Institutul pentru Reforme Economice și Sociale din Slovacia (INEKO), cu susținerea financiară a Programului de Asistență Oficială pentru Dezvoltare al Republicii Slovace (SlovakAid) și Ambasada SUA în Republica Moldova”. 

Nu poţi neglija eforturile aleşilor locali care au contribuit ca localităţile pe care le conduc să nimerească în acest top, dar realizările lor par oarecum halucinante pentru secolul XXI. Iată TOP VI politici locale:

1. Drochia – „s-a implementat proiectul ”Responsabili de mediul in care trăim”, vizând colectarea deșeurilor menajere, constatându-se că sub-finanțarea serviciului din mijloace locale ar putea afecta durabilitatea acestuia”;

2. Zaim – “organizează al 3-lea an consecutiv Festivalul Pomului, un proiect de promovare a pomiculturii excelent integrată în cadrul economiei locale și un exemplu pentru toată regiunea”;

3. Ruseștii Noi – nu se specifică realizarea;

Cărpineni - nu se specifică realizarea;

Tătărăuca Veche – “iluminarea stradală eficientă”;  

Cimișlia - nu se specifică realizarea;

Mai aflăm şi de Zagarancea, unde s-a creat un teren de tenis, de Chirileni, unde “primăria a construit un sistem modern de canalizare comunală și o stație nouă de epurare a apelor uzate”, de Edineţ, unde a fost creat un parc industrial.

Repet, nu râd de aceste realizări, din contra, aleşii locali trebuie lăudaţi pentru că fac ceea ce n-au făcut vechii primari. Dar nu pot să nu mă îngrijoreze restul localităţilor din Moldova. Ajungi în Top 6 dacă construieşti un sistem de canalizare, aduni deşeurile menajere şi iluminezi străzile? Păi ar trebui să fie nişte cerinţe minime pentru nişte aleşi locali. În restul localităţilor ce se întâmplă? Probabil e greu de făcut un Top 6 al celor mai proaste politici locale, dar ghicim răspunsurile: beznă, mormane de gunoi peste tot, lipsă de canalizare. A, şi dacă tot s-a încălzit, mult glod. Oamenii aşteaptă primăvara, cu natura nu lupţi. Bine aţi venit în secolul XXI!

PS: Nu e vorba doar de politicienii de acum, să nu uităm că satele moldoveneşti au fost lăsate aşa şi în timpul Uniunii Sovietice, când „era aşa di ghini”, dar fără apă, fără canalizare.