Ne-am obişnuit ca de la preşedinţie, cu ocazie sau fară, să auzim periodic din partea lui Dodon ameninţări cu proteste, revoluţii şi instigări la agresiune şi ură. Desigur că Dodon pare extrem de ridicol când o face pe revoluţionarul, parcă nu seamănă nici cu Vladimir Ilici, dar nici cu Che Guevara şi nici faptele lui de strângător la puşculiţă din salariile socrilor şi părinţilor pentru „căsuţă” nu-l prea recomandă pentru mitinguri de protest.

În schimb, ni-l putem uşor imagina în beci, cu cana de vin /samahon sau în curte, călărind porcul proaspăt sacrificat.

Cu ocazia sărbătorilor lui Dodon nu i-a mai venit să ne ureze cu ameninţări şi revoluţii. Înainte de asta, desigur că a fost la Moscova. Kremlinul e prea ocupat de Siria şi de Ucraina, unde s-a băgat cu armata, ca să se mai implice şi în Moldova, care oricum întotdeauna a fost un loc călduţ pentru ruşi, indiferent de cine era la putere. Că nu poate veni Rogozin şi vreo 20 de jurnalişti? Cumpără ei alţi 300 de jurnalişti dintr-o mişcare, inventează vreo duzină de Rogozini, apoi, nu e mai util un preşedinte slugarnic decât nu ştiu câţi isterici ca sus-amintitul? Lui Dodon probabil i s-a spus în faţă: las-o mai moale, Igari, omuleţii verzi nu vor veni acum să te ajute. Mai ales că tancurile sovietice, ruginite, cu ţevile îndreptate spre România şi UE nu sunt în stare de nimic şi în ultima vreme au cam fost colorate în roşu, galben şi albastru.

Aşa că Igor Dodon, de undeva de la călduţ, cu stakanul în mână, a adoptat o altă tactică. El nu mai instigă la violență, ci mușcând dintr-o patlagică murată, dându-și seama că nimeni în afară de socri și părinți nu i-ar plăti rata la vilă,  îi îndeamnă pe presupuşii susţinători să fie cuminți, să se liniștească, vin alegerile și el are de gând, dar mai ales foarte tare vrea, să câștige iar: „În alt context politic și geopolitic, ar fi fost justificată o ieșire în forță a poporului pentru a pune capăt acțiunilor sfidătoare ale guvernării. Acum însa, cînd pînă la declanșarea alegerilor parlamentare au rămas doar cîteva luni, trebuie să evităm emoțiile și dorința de a pedepsi Guvernul cu orice preț. Orice destabilizare socială sau revoltă poate produce victime și va pune sub semnul întrebării rezultatele alegerilor parlamentare, fie și anticipate”.

Totuşi, nu poate să se liniştească total, aşa că mai aruncă o strâmbă, de dragul vremurilor bune: “Însă orice răbdare are limite. Guvernarea trebuie să renunțe la practicile de trișare a statului de drept și de compromitere a Constituției și a instituțiilor statului. Fiindcă și opoziția socialistă, și Președinția își rezervă dreptul de a face un apel la mobilizarea sutelor de mii de cetățeni pentru a pune capăt acestor fărădelegi și abuzuri constituționale”.

Noi, “eurounioniştii” am apreciat gestul lui Dodon şi am râs în hohote la această “schimbare de atitudine”. Îţi mulţumim, Igor Nikolaevici!