Site-ul Deschide.md a surprins, în cadrul ședinței de vineri a Curții Constituționale, un dialog spumos dintre Tudor Panțâru și Sergiu Sârbu. Cel dintâi s-a arătat dezgustat de interminabilul schimb de mingi dintre puterea executivă și instituția prezidențială care i se pare deja ridicol. Cel din urmă, în replică, l-a informat că în Parlament se pregătește modificarea Codului penal pentru a-l trage la răspundere pe Igor Dodon.

„Un ping-pong ridicol”

Succintul schimb de replici  dintre președintele Curții Constituționale și deputatul PDM, la o privire mai atentă, este grăitor. Spune multe despre deznodământul pe care  ar putea să-l aibă partida pe contre dintre majoritatea parlamentară, pe de o parte, și președintele republicii, pe de alta.

Vădit scârbit că magistrații sunt puși în situația să-l suspende pentru a treia oară pe Dodon, Tudor Panțâru l-a întrebat pe legislatorul Sergiu Sârbu dacă Parlamentul este în stare să rezolve această problemă.

 „Noi am trimis o solicitare Parlamentului, prin care să se examineze cazurile în care șeful statului poate fi tras la răspundere penală. Acest ping-pong devine ridicol”, a declarat Panțâru. 

„În Parlament există un proiect de lege care se referă la modificarea Codului penal. Consider că deputații trebuie să analizeze cât mai urgent și atent acest proiect”, a răspuns Sergiu Sârbu.

Ca tacâmul să fie complet, președintele Înaltei Curți i-a sugerat deputatului să se grăbească. O „astfel de răspundere există în toată Europa… numai la noi nu”, a conchis el.

Ulciorul nu merge de multe ori la apă

Așa sună conversația dintre președintele Curții Constituționale și reprezentantul Parlamentului. Ei au stat de vorbă în ședința de la 5 ianuarie 2018, când magistrații, invocând articolul 91 al Legii Fundamentale,  au constatat pentru a treia oară imposibilitatea provizorie a lui Igor Dodon de a-și exercita atribuțiile, interimatul urmând să-l asigure Președintele Parlamentului sau Primul-Ministru.

Și cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, stânjenirea pe care nu și-au ascuns-o judecătorii este explicabilă. Nu degeaba au răbufnit. Ei, de bună seamă, au cerut anterior Parlamentului, cu ocazia primei suspendări, pedepsirea Președintelui pentru încălcarea prevederilor constituționale.

Că  „ping-pongul” dintre Guvern și șeful statului nu mai poate continua așa a dat de înțeles și Alexandru Tănase, fostul președinte al Curții Constituționale. Potrivit lui, refuzul lui Dodon de a promulga Legea anti-propagandă reprezintă o încălcare flagrantă a Constituției. Legislativul, consideră el, este obligat să reacționeze la „fărădelegile” președintelui republicii.

Dar cum? S-a creat, de bună seamă, o situație paradoxală. Constituția prevede două căi de îndepărtare a Președintelui de la putere. Articolul 89 impune, în cazul săvârșirii unor fapte grave,   suspendarea acestuia din funcție și organizarea ulterioară a unui referendum cu privire la demiterea lui. Articolul  81 (3) prevede, în cazul comiterii unei infracțiuni,  inculparea șefului statului și judecarea sa de către Curtea Supremă de Justiție.

Toate bune și frumoase până aici. Atâta doar că, spre deosebire de „toată Europa”, vorba lui Tudor Panțâru, în Republica Moldova nu există un mecanism legal pentru punerea în aplicare a prevederilor constituționale privind suspendarea sau judecarea Președintelui. E ca și cum legislația ar cataloga  pedofilia sau omuciderea drept crime grave, dar ar uita să prevadă și niște sancțiuni concrete pentru comiterea lor. 

O crimă cu premeditare

Lucrurile acestea sunt cunoscute, știu. Dar ele au fost trecute cu vederea. Fuseseră neglijate tocmai de cei care aveau datoria să le pună la punct. Și anume această delăsare de la îndeplinirea unei îndatoriri constituționale stă la originea actualei dualități a puterii politice care stârnește disfuncționalități pe cât de penibile, pe atât de caraghioase în vârful piramidei.

Avem de a face astfel cu o lacună extrem de serioasă în urma căreia se încalcă principiul fundamental al democrației liberale: toți cetățenii, indiferent de starea lor socială sau apartenența etnică, sunt egali în fața legii. Dacă Președintele republicii nu poate fi tras la răspundere, Dodon este mai presus de lege. Se transformă într-un fel de șaman din junglă care tăie într-o veselie capetele supușilor fără ca aceștia să aibă posibilitatea să atenteze la scalpul său.

Bănuiesc că unora le convine această carență din legislație și ei trag de  timp pentru a amâna corectarea ei. Pentru că, oricum ai da, Dodon este răul întruchipat pentru electoratul proeuropean, iar ilegalitățile și giumbușlucurile lui servesc de minune la mobilizarea oamenilor de bună credință.

Numai că situația creată a devenit nu doar umoristică, ci și periculoasă. Se poate întoarce ca un bumerang  împotriva celor care tergiversează soluționarea ei. De aceea, majoritatea parlamentară ar trebui să apese pedala de accelerație.

Ce se poate face? Proiectul privind modificarea Codului penal, înregistrat în Parlament, despre care vorbește Sergiu Sârbu, pare să fie un indiciu că legislatorii înclină să elaboreze o bază legală pentru  punerea sub acuzare a președintelui și ulterioara judecare a acestuia de către Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu articolul 81(3) din Constituție. 

Procedura suspendării, prevăzută de articolul 89 al Legii Supreme, ar fi nepotrivită în atare condiții, deoarece Dodon a comis o ilegalitate cu premeditare.  Acest lucru îl sugerează și Alexandru Tănase care atrage atenția asupra faptului că „pentru prima dată în cei 25 de ani un președinte încalcă ostentativ o prevedere expresă a Constituției” și astfel săvârșește o infracțiune.

În cazul judecării șefului statului, el este demis de drept „la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare” . Referendumul de destituire este superfluu în aceste circumstanțe și, implicit, nu are cum să fie prevăzut.

Rămâne de văzut însă când puterea legislativă și cea judecătorească se vor pune în mișcare pentru a opri ilegalitățile președintelui. Dincolo de  interesele politice,  orice amânare a sancțiunii erodează deopotrivă și statul de drept, și credibilitatea guvernării.