Mănăstirea Oașa din județul Alba este cunoscută în România ca o mănăstire cu foarte multe tabere pentru tineri. Nu putea să nu aibă și o tabără pentru colindători. Tinerii care au participat la ea se află acum în Moldova și ne-au bucurat cu colinde în Nisporeni, Chișinău, Ștefan Vodă. Urmează Costești (Ialoveni), Meșeni (Rezina), Călărași. Deși de obicei colindătorii primesc daruri, tinerii colindători de la mănăstirea Oașa au făcut o excepție: pe lângă colindele lor minunate, din toate regiunile țării, ei au venit în Basarabia și cu multe cărți, pe care le-au adunat făcând o colectă în România.

Astăzi, la slujba de Bobotează a bisericii Sfânta Treime, a liceului Prometeu, corul parohial a cântat împreună cu corul mănăstirii Oașa, iar starețul mănăstirii Oașa, părintele Iustin Miron, a slujit alături de părintele Ioan Cosoi. Pentru că biserica a părut prea mică pentru atâția oaspeți și credincioși, sfințirea apei s-a făcut afară, în curtea liceului. Doar văzându-i pe cei 60 de tineri din toate colțurile României, în costume naționale, deja simțeai o mare sărbătoare. După slujbă, colindătorii au mers la Cimitirul Central, la mormintele lui Alexie Mateevici, Grigore Vieru, Ion și Doina Aldea-Teodorovici.

Anul acesta am simțit Crăciunul din plin: la plecare în România i-am auzit pe lăutarii din Vaslui în Gara Feroviară din Iași, am mers la colindat cu ceata părintele Adrian din Tomești, la Baloșești i-am admirat pe dubași, iar la Chișinău i-am găsit pe colindătorii mănăstirii Oașa. Eu spun că Anul Centenarului Marii Uniri a început foarte bine. Chiar și fără să adăugăm cele două cartonașe roșii pentru Dodon, totul pare perfect. Dacă lucrurile vor continua la fel, e foarte posibil ca Anul Centenar al Marii Uniri să se transforme în Anul Reunirii. Așa să ne ajute Dumnezeu!

P.S.: Textul ar fi incomplet dacă nu le-aș mulțumi din suflet colindătorilor mănăstirii Oașa și părintelui stareț Iustin Miron.