Am trecut și eu în revistă remanierea guvernamentală care tocmai s-a produs la Chișinău. La prima vedere, cel puțin interesantă. Pentru că Guvernului Filip li s-au alăturat profesioniști. Și la nivel ministerial, și la nivelul secretarilor de stat. Pe mulți îi cunosc personal, cu mulți sunt foarte bun prieten. Alexandru Tănase este un jurist de prim plan cu interfață externă relevantă. Iurie Leancă, deși a ratat (din nou) Externele, este ministrul Integrării Europene, domeniul pe care-l păstorește de o vreme într-o calitate tranzitorie, dar unde poate valorifica vastul bagaj de relații pe care-l deține la nivel european. Nu mai vorbim de Sănătate.

Aș atrage în mod special atenția la Ministerul Apărării, unde Eugen Sturza, un tânăr cu detentă politică și perspective importante, zic eu(mai ales că numirea lui Leancă a reechilibrat și liniștit lucrurile în PPEM și promit să-i aducă fostului premier mintea care să-l facă să lase prim planul partidului acum) este dublat de Dumitru Mânzărari, un alt profesionist al domeniului care a trecut cu succes prin societatea civilă de la Chișinău. Avem de a face acum cu un cuplu care, dublat de un șef de stat major competent și vizionar, ar putea readuce în prim plan elementele necesare creșterii încrederii în domeniul militar, atractivității domeniului, unei construcții profesioniste a Armatei Republicii Moldova, integrată în operațiuni externe, a creșterii prestigiului meseriei de soldat, puternic afectată de pe când Vladimir Voronin a anunțat desființarea Armatei iar, ulterior, Igor Dodon a interzis misiunile externe. E o bună continuare a seriei ministeriale lansată de Viorel Cibotaru și Anatol Șalaru la Apărare. Succes deci!

Personalități și profesioniști în domeniul lor adunați în colecția majorității

O concluzie de moment: PDM și actuala majoritate declarat pro-europeană adună personalități și profesioniști cu vizibilitate publică în domeniile lor. De oriunde. Nu contează trecutul lor – comunist la directorul SIS, PLDM-ist la ministrul Justiției și al Afacerilor Europene sau al Economiei. Contează profesionalismul, și ăsta e un semnal extrem de puternic. Ca și cel dat prin reintroducerea în guvern a lui Chiril Gaburici: nici un om loial și profesionist nu e lăsat în urmă. Există o recunoaștere și o recuperare a tuturor. Dacă procesul continuă cu actualii miniștri remaniați, din care unii pleacă la partid, și vedem recuperarea profesioniștilor tehnocrați din acest guvern la nivel diplomatic și tehnic, e un alt semnal important care dă certitudini și stabilitate relației actualei majorități cu proprii oameni din poziții de prim plan. Muncești, probezi că ești bun, înseamnă că nu rămâi pe drumuri după mandat, ceea ce înseamnă că nu ai de ce să furi, să încerci într-un mandat să-ți rezolvi problemele financiare pe o viață, cu risc maxim, ci reușești să așezi lucrurile la locul potrivit.

Salut și schimbarea fostului Ministru al Justiției, pentru ceea ce reprezenta el, pentru afacerile sale, deși nu prea a fost ținta criticilor Opoziției, preocupate prea mult de Plahotniuc ca să vadă ce se întâmplă în rest, în Guvern. Cam ca și societatea civilă, dealtfel. Căci în domeniul incompatibilităților, lucrurile nu au avansat la Chișinău iar miniștrii fac afaceri în continuare când sunt în funcții, nu e un lucru interzis de lege.

Pe acest filon, observ că se conturează o monopolizare a profesioniștilor cu detentă în siajul PDM. Nu pentru viitoarea listă electorală sau candidaturi pe circumscripții, cât pentru blocarea oricăror posibilități de dezvoltare coalizată a opoziției. Alexandru Tănase putea fi un bun lider al Opoziției unite, capabil politic și la nivelul imaginii. Leancă putea să adopte o participare la alegeri într-o variantă de bloc pro-european. Erau lideri ce permiteau o formulă care să anunțe o majoritate pro-europeană după alegeri. Azi aceste opțiuni au fost închise.

Monopolul personalităților limitează opțiunile opoziției, care nu are nici resursele pentru a atrage profesioniști altele decât cele ale doctrinei și narațiunilor de conjunctură, respectiv a temelor Oligarhului Rău care a capturat Statul, respectiv, mai nou, al Binomului – coabitarea Președinte - majoritate fiind interpretată ca mezalianță și vândută ca dovadă a trădării lui Plahotniuc față de europenism. Asta în timp ce statul trebuie să funcționeze și da, raportarea la coabitare, oricât de divergente și contondente ar fi relațiile, trebuie să se facă și în sensul funcționării statului Republica Moldova, pe dimensiune pragmatică.

Complexul PLDM și manifestările clinice la doi pacienți: Vladimir Plahotniuc și Maia Sandu

Pentru Maia Sandu se ridică o problemă majoră cu relevanță personală și politică. Personală, pentru că Vladimir Plahotniuc a trecut peste complexul PLDM, chiar dacă își construiește încă identitatea electorală prin cei buni, care au părăsit partidul, și cei răi, care au rămas lângă Filat până la sfârșit. Vulnerabilitatea auto-creată de Maia Sandu care respinge PLDM ca origine a propriei sale deveniri politice e valorificată și va fi valorificată în campanie. Această realitate trebuia confruntată de la început. Da, PLDM și Vlad Filat au fost cei care m-au adus și lansat în politică, dar nu, nu am furat împreună, și principiile și valorile pe care le apăr eu, Maia Sandu, sund altele. Din contra, sunt criticată pentru rigiditatea principiilor morale pe care le îmbrățișez, fapt ce îndepărtează politicienii de PAS și gruparea PAS-PPDA-PLDM.

Apoi PLDM însuși, a trecut prin pustie, s-a curățat iar de aici Plahotniuc a luat în PDM tot ce a putut. Cine a rămas a rămas pentru că a avut tăria și încăpățânarea să reziste, iar cei care nu au rezistat manevrelor nepotrivite, șantajului cu dosare familiei, și-au dat demisia și au plecat în România. Respectăm toată această luptă, tot martirul PLDM, și azi asumăm alianța cu el. E un partid cu experiență și știința de a lupta împotriva PDM și actualului sistem, o experiență de care Opoziția unită are nevoie.

Iată narațiunile posibile. Însă cred că lucrul cel mai important este clarificarea formulei de participare la alegeri și deschiderea porților rapid pentru personalități din afară, pentru a constitui lista candidaturilor – uninominale în circumscripții și pe liste – pentru a trece deja la campanie. Nu mai e un an, iar în ritmul ăsta, actuala guvernare nu va mai lăsa profesioniști cu potențial suficienți pentru orice formă de opoziție decentă, pro-europeană.

Deschiderea majorității pe axa pro-europeană: Semnal agresiv de forță și semnal de conciliere

În fine, nu e de ignorat și celălalt semnal major al remanierii. Deschiderea spre partidele pro-europene. Cu grijă pentru a nu pierde electorat, cu atenție pentru a nu altera o anumită identitate a grupului, actuala majoritate a dat prin remaniere un semnal important, prin intermediul tehnocraților, către viitoarea componentă a Opoziției pro-europene din stradă. Că există deschidere și perspective de guvernare comună. A spus-o explicit, dar în an electoral o și probează prin gesturi directe. Va ști Opoziția – și aici mă refer la cea matură, PAS și Maia Sandu – să citească, să interpreteze și să răspundă acestui mesaj subliminal?

Firește, că și aici se așteaptă gesturi directe, pe o listă de solicitări comunicată. Dacă actuala majoritate va ști să răspundă unei formule minimale de coabitare și cu opoziția pro-europeană pe liniile susținerii dezideratelor statului Republica Moldova, atunci perspectivele sunt mult mai bune decât varianta cea mai probabilă astăzi a unei Mari Coaliții PDM-PSRM după alegeri. Da, am spus corect, PDM-PSRM, nu PSRM-PDM.