Toată România a fost în doliu la funeraliile Majestăţii Sale Regele Mihai. Când spun toată România mă refer şi la Basarabia, pentru că Majestatea Sa a fost şi regele nostru. Un rege care nu ne-a uitat, care în fiecare discurs ne pomenea ca pe o parte importantă a României care nu trebuie neglijată şi abandonată. Regele Mihai, deşi din exil şi întors de nenumărate ori din drumul său în România şi Moldova, a fost loial României până la capăt, a avut o conduită morală demnă de un adevărat rege şi deşi a avut o soartă vitregă, a fost întotdeauna deasupra politicii şi a politicienilor, punând pe primul loc ţara.

Alături de poporul român, în aceste zile de doliu naţional, au fost monarhi din aproape toate casele regale din Europa. Politicienii moldoveni veniţi la funeralii au fost împreună cu cei din România, ei nu au fost primiţi ca străini. De altfel, postul naţional Moldova 1 a transmis ceremonia în direct, un lucru pentru care trebuie să-i mulţumim, pentru că nu toţi pot urmări TVR-ul.

Totuşi zilele de doliu au fost mânjite, ca de obicei, de bădărănia, incompentenţa, lipsa bunului-simţ şi a diplomaţiei Dodonului. Deşi Andrian Candu i-a solicitat să declare 16 decembrie zi de doliu naţional, el, ignorând istoria, trecutul, dar şi prezentul, a refuzat acest lucru, fiind, încă o dată, departe de basarabenii care oricum au ţinut doliu în aceste zile. Iulian Chifu a comentat cel mai bine refuzul Dodonului: „Dodon nu face decât să-și confirme micimea, insignifianța, ridicolul pe care-l contabilizează. Dar pe el îl vor dojeni și-l vor renega ai săi, părinții, dacă nu bunicii pe care-i va întâlni și el, odată, cum o vom face cu toții, în Lumea de Apoi. Iar de înaintașii tăi să-ți fie frică și rușine, Igor Dodon!”

Dar ce a avut de făcut Dodonul important în aceste zile de doliu? În loc să se întâlnească şi să fie alături de monarhii din casele regale ale Europei, cei mai influenţi oameni de pe continent, el a ales să se destrăbăleze alături de Iurie Roşca şi Aleksandr Dughin. Roşca, „eroul” trădării şi Dughin – un imperialist sărit de pe fix, din altă lume, pe care nu-l mai ia nimeni în serios. Un cuvânt ca trădare este mult prea blând pentru Dodon. El a ales să fie alături de gunoiul istoriei, în loc să profite să fie om, să se atingă de adevărata istorie măcar pentru o zi. Desigur că noi nu vom uita asta, în schimb îl vom uita cu totul pe Dodon. În locul lui o să rămână doar scârba. În aceste zile Dodon n-a mai fost doar o ruşine naţională, ci s-a autodepăşit, a fost o ruşine internaţională.