Nudă, vestea care a bulversat săptămâna trecută opinia publică sună așa: liderul PDM, Vlad Plahotniuc, este cercetat penal și arestat în contumacie la Moscova. Și cum punerea sub acuzare în Federația Rusă a unuia dintre conducătorii de prim rang dintr-o fostă republică sovietică este deja un caz ieșit din comun, lucrurile s-au precipitat.

Reîncarnarea lui Che Guevara

Puternic impresionată, mass-media a oglindit evenimentul cu lux de amănunte, încercând să se dumerească ce se întâmplă. Au apărut comentarii și chiar investigații jurnalistice pe această temă.

Totuși, presa a trecut mult prea ușor peste două aspecte. I-a scăpat absurdul kafkian și grotescul caragialesc al situației.

Fiți atenți! Plahotniuc este inculpat pentru omor. Dar nu pentru unul oarecare, cidin motive politice, ideologice, rasiale, de ură națională” (sic!). Nici mai mult, nici mai puțin.

Ați  mai văzut așa ceva? Burlescul acuzației este total.

Altfel spus, președintelui PDM nu i se incriminează, ca de obicei în atare circumstanțe, interese meschine sau pecuniare. Nu i se pune în cârcă cleptomania, egoismul, dorința de îmbogățire sau vreun niscaiva killer instinct.

I se impută că ar fi săvârșit infracțiuni din convingere. Aidoma narodnicului Ignati Grinevițki care l-a asasinat în 1881 pe țarul Aleksandru al II-lea. A cubanezului  Che Guevara care le făcea felul țăranilor bolivieni dintr-un calcul revoluționar. Sau a ostașului sovietic, spumegând de ură împotriva Wehrmactului, parcă desprins din eseul lui Mihail Șolohov „Nauka nenavisti” (Știința urii).

Atâta doar că Plahotniuc, dacă e să-i dăm crezare judecătoarei Iunona Țariova, este ghidat nu de ura de clasă, ci de cea „rasială” sau „națională”. Cu alte cuvinte, el nu-i un anarhist oarecare, ci un fel de militant al Partidului Panterelor Negre care înfruntă, pornind de la principiul „dinte pentru dinte”, obscurantiștii din Ku Klus Klan.

 Și cum presupusele sale ținte ar fi rușii sau prietenii Rusiei, de vreme ce în apărarea acestora s-a ridicat Comitetul de Investigații al Procuraturii Generale de la Moscova, rezultă că el ar fi, în viziunea Judecătoriei Basmanîi, un „naționalist român” sau „moldovean”.  Cam așa s-ar traduce din jargonul juridic în limbajul curent învinuirile ce i se aduc.

Nu vi se întoarce pe dos stomacul? Vrând-nevrând, bănuiești că se răsucește Kafka-n mormânt.

Justiția Basmanîi

Celebra judecătorie districtuală din Moscova, Basmanîi, rău famată nu doar în Rusia, ci în toată lumea, ștampilează sentințe la comandă. Specializarea ei este condamnarea unor  indezirabili ai regimului Putin. Aici au fost judecați și întemnițați cunoscuții disidenți ruși Hordorkovski, Navalnîi, Udalțov, militara ucraineană răpită de FSB, Nadejda Savcenko, regizorul din Crimeea, Oleg Sențov și mulți alții.

Plahotniuc a fost încorporat astfel de Judecătoria Basmanîi într-o companie selectă. Ar fi o onoare, bineînțeles, să se afle în cercul unor luptători notorii pentru democrație, dacă n-ar fi comicul involuntar al situației. Dacă n-ar fi lacrimile de râs care ne podidesc.

Mai pe scurt, „Basmanîi” a făcut-o lată. Și asta nu este sigura lui gafă.

În uzul popular din Rusia a intrat sintagma depreciativă „Justiția Basmanîi”. Aceasta a fost pusă în circulație de Alexei Venediktov, redactorul-șef al postului de radio Echo Moscvî. Termenul desemnează o justiție coruptă, dependentă politic care produce pe bandă rulantă verdicte la comandă.

Același Venediktov, confruntându-se el însușii cu procese judiciare nedrepte, consideră judecătoriile ruse „parodii” ale justiției. Și de bună seamă, „Basmanîi”, după cum v-ați convins deja, și-a pierdut simțul ridicolului. Sau nu l-a avut niciodată. 

Intentându-i un dosar penal lui Plahotniuc, judecătorii ruși au distrus munca propagandiștilor Kremlinului care au produs mai multe mituri politice menite să învrăjbească, să destabilizeze și să deruteze societatea moldovenească. Unul dintre ele ar fi așa-zisul „binom Dodon-Plahotniuc”. O scornire, fabricată în Rusia și strecurată abil în România și în Republica Moldova, care insinuează că între președinte și liderul PDM ar exista un pact secret, divergențele dintre ei fiind o făcătură.

De altfel, anume cei care s-au zbătut din răsputeri să inducă ideea unei cârdășii ascunse între Dodon și Plahotniuc au jubilat când au aflat că acesta din urmă este urmărit penal în Rusia. Au savurat știrea cu nesaț, speculând-o zelos, fără să-și dea seama că nu fac decât să compromită povestea binomului atât de dragă lor.

Dacă rușii pe bune vor să-l aresteze și să-l întemnițeze  pe Plahotniuc, înseamnă că Dodon, favoritul lui Putin, este într-adevăr inamicul său. Și viceversa.

Dar poate că Dodon se preface? Și dacă președintele prorus e un agent dublu care joacă la două capete, iar Putin e un fraier pe care îl duce de nas Plahotniuc? Vedeți cum a încurcat toate socotelile acest „Basmanîi”, punându-l într-o situație stupidă pe președintele Rusiei?

Inamicul nr.1

Dacă dăm la o parte latura bășcălioasă a cazului, vom vedea că acest incident pune punctul pe i. Spulberă povestea cu „binomul” și confirmă o dată în plus că Rusia încearcă să se debaraseze de liderul PDM cu orice preț. A trimis killeri la Chișinău, iar când atentatul a eșuat, i-a intentat un dosar în Judecătoria Basmanîi.

Colegul Nicolae Negru presupune în „Ziarul Național” că Moscova a fost scoasă din sărite de legea privind combaterea propagandei ruse. Cred că are dreptate. Nu-i exclus să fie picătura care a umplut paharul răbdării.

Părerea mea este, totuși, că nu-i un singur motiv de supărare. Temeiuri de răzbunare sunt cu nemiluita.

Enervează cumplit Kremlinul și arestarea spionilor ruși, și demascarea Laundromatului, și interdicția de intrare pentru propagandiștii și ofițerii ruși care se căznesc să ajungă în Transnistria, și calea întoarsă pentru Rogozin care fusese împiedicat să vină în Republica Moldova și, nu în ultimul rând, deschiderea către România și Occident. Toate acestea îl fac pe liderul PDM pentru moment inamicul numărul 1 al Rusiei la Chișinău.  

În tot răul este și un bine. „Justiția Basmanîi”, dintr-un nebunatic spirit vindicativ, a dat de gol conspirația stăpânilor săi din Kremlin împotriva Republicii Moldova.