Un Jeep gri s-a oprit chiar în fața mea și din el a coborât un prieten de-al meu, un mare scriitor postmodernist din Chișinău. Jeep-ul a dispărut în fundul străzii și noi ne-am strâns mâinile, sub un cer mohorât și plumbuit.

-Frate, da tu te plimbi cu Jeep-ul.

-Da, ai dreptate.

-Cu un Jeep cu geamuri fumurii.

- Nici nu am observat asta.

-Și mergi des cu mașina asta?

-O dată pe lună.

-O dată pe lună?

-Da.

-Da de ce numai o dată pe lună?

-Pentru că numai o dată pe lună mă duc  la pușcărie.

-La pușcărie?

-Da.

-Oho-ho.

-Stai să-ți explic.

-Dar nu aici în drum.

-Atunci haidem la o cafea, la Eli-Pili.

-La Eli-Pili?

-Fac eu cinste.

-Hai.

Nu știam că s-a îmbogățit, pentru că la Eli-Pili e foarte scump și acolo se  duc doar barosanii, dar l-am urmat, pentru a afla ce naiba caută el la pușcărie o dată pe lună. Am trecut strada și el îmi povestea cum strada Vadul lui Vodă pe care au traversat-o când se întorceau de la pușcărie s-a s-a transformat într-o clipă într-un râu cu apă clocotită.

-Cum așa?

-S-a spart o țeavă și, îți imaginezi, într-o secundă, drumul din fața noastră a dispărut sub pătură aia de apă.

Masa la care ne-am așezat în Eli-Pili se afla între două mese pline cu jurnaliști,  care discutau despre ce s-a mai întâmplat azi în parlament.

Dar dacă cei din fața noastră jubilau că deputații au adoptat azi o lege care prevedea blocarea propagandei ruse în Moldova, atunci cineva din spatele nostru se lăuda că i s-a propus să fie maestru în artă și el a refuzat.

L-am privit peste umăr, dar fața lui nu mi-a spus nimic. Chelnerul ne-a lăsat cafeaua pe masă și amicul meu nu se prea grăbea să-mi spună ce naiba face el o dată pe lună la pușcărie și atunci l-am tras eu de limbă.

-Să-ți spun oare?

-Dacă vrei?

-Îți spun. Filat a început să scrie un roman și eu i-l redactez. Adică îl pregătesc pentru tipar.

-Și cum e?

-E futere.

-E sincer?

-Mai sincer decât atât nu poate fi.

Tipul care se lăuda că a refuzat titlul de maestru în artă, a cerut o sută de coniac. Editorul la care urma să apară romanul lui Filat l-a telefonat pe amicul meu și i-a cerut să treacă pe la editură și el a plecat tot atunci.

Cei de la masa din fața mea erau foarte fericiți că azi în parlament a fost adoptată legea, care interzice propaganda rusă în Moldova, iar eu mi-am dat seama că amicul meu care a plecat în mare grabă nu ne-a plătit cafeaua lui și a mea și eu nu aveam nici un ban la mine.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare